Monumentul Independenței

Municipiul Tulcea are din anul 2023 trasee de hiking și circuite de mountain-bike în Pădurea Bididia (ieșirea din oraș în direcția Agighiol-Sarichioi)! Amenajarea acestora a fost realizată de Primăria Municipiului Tulcea şi Direcţia Silvică Tulcea. Circuitul de mountain-bike a fost inaugurat oficial cu prilejul Concursului Aegyssus XCO, rămânând de atunci la dispoziţia tuturor celor pasionaţi de acest sport, dar și a iubitorilor de drumeții în natură. Traseele beneficiază de marcaje. Harta de mai jos te va ajuta în organizarea escapadei în frumoasa Pădure Bididia, indiferent dacă îți vei dori să o explorezi la pas sau pedalând. Nu uita să fii însă îmbrăcat și echipat cât mai adecvat și să sporești atenția dacă vei ajunge în zona Carierei Bididia. Mai multe detalii despre regulile de vizitare poți citi aici.

Aceasta este piața centrală a Municipiului Tulcea, cunoscută printre localnici și drept Piața Civică.  Monumentul lui Mircea cel Bătrân a fost ridicat inițial în anii 1900-1902 pe locul numit până în anul 1947 drept Piața Mircea (azi rondul de la Hotel Delta). Monumentul avea un soclu de 5 m, alcătuit din blocuri de granit. Statuia, înaltă de 4 m, îl reprezenta pe domnitor în armură, cu mantia pe umăr, cu coroana princiară pe cap, cu sabia în mâna stângă şi buzduganul în mâna dreaptă. La baza soclului erau amplasaţi doi lei ţinând sub labe trofee obţinute de domnitor în luptele cu duşmanul. În faţa monumentului era plasată o placă de bronz pe care era gravată titulatura domnitorului „Io Mircea Mare Voievod şi Domn de amândouă părţile de peste toată Dunărea până la Marea cea Mare şi cetatea Darstorului stăpânitor”.  Distrus de către trupele de ocupaţie în 1916-1918, din monument a rămas doar soclul ce se mai păstrează şi azi în parcul T.A.V.S. de pe Strada Păcii. Cu toată strădania unor comitete de iniţiativă constituite în perioada interbelică, monumentul nu a mai fost refăcut. În anul 1940, pe soclul monumentului a fost amplasată, pentru scurt timp statuia Regelui Ferdinand I, adusă de la Ismail. Actuala statuie ecvestră a lui Mircea cel Bătrân din centrul oraşului este opera sculptorului Ion Jalea şi a fost dezvelită la 1 decembrie 1972. Pe frontispiciul piedestalului, pe o placă de marmură, este scris „Mircea cel Bătrân. Domn al Ţării Româneşti 1386 – 1418”. O iniţiativă a Fundaţiei “Galeriile Acum” în 2002 de a reface monumentul din 1902 s-a finalizat, din păcate, cu un monument ce nu respecta proporţiile şi nici toate elementele acestuia. Tot în Piața Civică veți putea admira o frumoasă fântână arteziană, concepută din mozaic cu elemente și detalii ce vorbesc despre fauna și flora specifică deltei. De asemenea, un alt mozaic impresionant poate fi admirat pe Blocul Belvedere. E o operă foarte colorată realizată de artistul plastic Spiru Chintilă în 1978, prezentând într-un stil socialist dezvoltarea socio-economică a orașului după al Doilea Război Mondial.  RECOMANDARE: În această piață, pe lângă spațiul larg deschis, există numeroase bănci pentru relaxare și odihnă, un loc de joacă, dar și deja celebrii porumbei hrăniți de toată lumea. Așadar, e un loc de neratat pentru familiile cu copii. BINE DE ȘTIUT: În Piața Civică se organizează cele mai multe evenimente, mai ales în sezon: festivaluri, târguri, spectacole, concursuri ș.a. Cel mai ușor este să urmăriți agenda de evenimente din aplicație pentru a fi la curent cu toate acestea.

Este situat pe Strada Isaccei și are o suprafață de 99.800 mp. Este cel mai mare parc din Municipiul Tulcea și vine practic ca o extensie a falezei Ivan Patzaichin. Mulți dintre tulceni aleg să-și înceapă plimbarea pe faleză și să continue și cu „o tură de Ciuperca”. De asemenea, este cel mai frecventat loc pentru pasionații de pescuit. Pe lângă aleile pietonale și pistă dedicată de biciclete, veți găsi aici două spații dedicate de joacă pentru copii, un nou gravity-park, o plajă din nisip dotată cu umbrele de soare, zonă de grătare și foișoare cu mese, un bazin acoperit de înot. Tot în parc există o veche moară de vânt ce poate fi admirată și, în curând, un Rosarium nou-nouț ce se va întinde pe o suprafață de peste 5000mp. Vor fi plantați aici 7500 de fire de trandafiri din 150 de soiuri, dar și diverși arbori, arbuști și plante erbacee perene. Pentru cei care vor să-și petreacă și mai mult timp în Parcul Ciuperca, e bine de știut că există câteva locuri unde se poate mânca sau bea ceva (spre strada Isaccei) și că se pot închiria hidrobiciclete și stand-up padlles (SUP). 

Prima atestare documentară a Cetății Aegyssus corespunde cu începutul procesului de integrare a Dobrogei în limitele statului roman. Ovidius menționează cucerirea orașului în anul 12 d.Hr. de către dacii nord-dunăreni și reocuparea sa de trupele romane. Conform poetului roman, Aegyssus era deja un oraș vechi (uetus urbs), apărat de ziduri puternice, situat pe malul Dunării, într-un loc înalt la care cu greu se putea ajunge.  În izvoarele antice târzii, numele orașului, probabil de origine celtică, apare în diferite forme: Egiso (Itinerarium Antonini 226, 2); Aegissos, respectiv Accisso (Notitia Dignitatum Or. 39, 8, 17; 34); Aϊγισσος (Hierocles, Synecdemos, 637, 14); Aϊγιστον (Procopius din Cesareea, De Aedificiis, 4, 7, 20); Egypsum (Geograful din Ravena IV, 5).  Materialele arheologice şi epigrafice de epocă romană evidențiază o populaţie cosmopolită, alcătuită din veterani, negustori, armatori, proprietari funciari. O stelă funerară descoperită pe strada Miron Costin atestă faptul că, la mijlocul secolului II d.Hr. oraşul deținea un teritoriu în care se aflau așezări de tip villae rusticae şi ferme rurale.  Aegyssus a fost mai presus de toate un important sediu de garnizoană pentru trupele care aveau misiunea de a apăra o regiune de frontieră a Imperiului Roman. Unități din legio V Macedonica și flota romană a Dunării (classis Flavia Moesica) aveau rolul de a apăra orașul.  În a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr., o ștampilă pe o tegulă menționează numele unei unități auxiliare – cohors II Flavia Brittonum. Mai târziu, în perioada romană târzie fortificaţia capătă un rol deosebit de important în sistemul defensiv al provinciei și devine sediul pedaturii inferioare a Legiunii I Iovia, dar și a unei unități de cavalerie (cuneus equitum armigerorum).  În secolul al VI-lea este sediul unei episcopii, după cum reiese din Notitia Episcopatum și figurează în lista lui Procopius din Caesareea printre cetăţile refăcute de împăratul Iustinian în Scythia. Multe din materialele arheologice descoperite în timpul cercetărilor organizate pe locul cetății antice, în Parcul Monumentul Independenței, se regăsesc în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Arheologie, muzeu aflat fix lângă ruinele cetății. De neratat dacă ajungeți în acest loc.

Situat la marginea orașului Tulcea, la ieșirea spre localitatea Malcoci (în direcția Mahmudia-Murighiol), Satul Pescaresc Tradițional se întinde pe aproximativ 3 hectare și cuprinde case tradiționale, un bufet sătesc, o cherhana, mori de vânt, un centru de informare și diverse alte construcții ce formează un parc tematic sistematizat.  Cele trei alei principale încearca să reconstituie brațele Dunarii, pe fiecare fiind amplasate construcții reprezentative localităților din deltă. Fiecare casă e decorată în stilul celor din localitatea pe care o reprezintă și, la intrare, are afișată o „carte de identitate” sub forma unui panou cu informații în română și engleză, de unde turiștii și localnicii care îi trec pragul pot afla unde este situată localitatea, cum se poate ajunge la ea, ce anume este reprezentativ pentru locul respectiv, cu ce se ocupă oamenii din zonă și alte informații specifice, dacă ele există. Spre exemplu, în dreptul Casei Periprava sunt trecute informații referitoare la trecutul sumbru al localității unde comuniștii au exterminat mii de oameni, ajutați fiind și de gradul ridicat de izolare al comunei. Alături de Periprava, mai sunt casele Ceatalchioi, Chilia, Jurilovca, Mila 23, Crișan, Sulina, Sfântul Gheorghe, Murighiol, Letea. Prețurile de vizitare sunt modice: 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru cei până în 14 ani și gratuit pentru copiii de până în 6 ani. Mai ales primăvara și vara, locația găzduiește evenimente care mai de care mai ample, de la ateliere de pictură la workshop-uri tematice și de la sesiuni foto pentru proaspății căsătoriți la diverse festivaluri. Prima ediție a evenimentului „Scrumbii de Florii”, un festival gastronomic complex, a fost organizată și găzduită în acest loc de Satul Pescăresc în perioada 26-28 aprilie. Și se dorește să devină o tradiție care să se repete an de an de Florii.

Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind cumpărată în anul 1932 de Camera de Comerț și Industrie Tulcea, instituție ce funcționa din anul 1909. Viața comercială intensă determină cerințe de credit comercial și de informare specializată, drept urmare se deschid noi instituții bancare, iar Camera de Comerț funcționează ca birou de informații comerciale.

Casa Elvețiană din Tulcea este fostul sediu al Consulatului Austriac, menționat ca atare la 1864, fiind construită pe strada 9 Mai (fosta Paul Stătescu). Este extrem de diferită în peisajul locului, unică în tot peisajul tulcean prin arhitectura ce amintește atât de specificul german, cât și de cel dobrogean. Din păcate, clădirea este astăzi într-un stare avansată de paragină. Însă merită menționată pentru a conștientiza cât de diferit și cosmpolit era cândva Municipiul Tulcea.

Clădirea gării a fost construită în anul 1972, fiind una dintre cele mai deosebite clădiri din Municipiul Tulcea. Aceasta a fost realizată după planurile arhitectei Irina Rosetti. Special la Gara din Tulcea este planul ei tri-lobat, care preia direcțiile celor trei axe care duc spre clădire; firul fluviului, linia falezei și drumul dinspre centrul orașului. Clădirea cu aspect de ambarcațiune a fost concepută ca o morișca formată din trei arce – trei jumătăți de bărci care dau impresia călătorului de pe vapor că această clădirea se rotește. Cladirea adaposteste sala de asteptare, casele de bilete, biroul de informatii, magazia de bagaje de mana si biroul sefului de gara. Statia are 4 linii (in lungime de cca 300 m fiecare) si 3 peroane. In 1990 trenurile de calatori ce plecau si soseau de aici aveeau 11 vagoane (acceleratul de Bucuresti) sau 9 vagoane (personalele si cursele de Constanta). Aici veți putea admira și o frumoasă locomotivă de epocă cu aburi într-o stare foarte bună.

Din initiativa autoritatilor locale si cu sprijinul „Societatii Cultul Eroilor”, in anul 1938 se constituie un comitet in frunte cu colonelul V. I. Rata, prefect de Tulcea si comandant al Regimentului 33 Infanterie, pentru ridicarea unui osuar „in care sa se adaposteasca osemintele risipite pe campurile si cimitirele din Moldova si mai tarziu cele adunate pe campurile de lupta din Dobrogea, Carpati si Marasesti care sa serveasca si de monument simbolic generatiilor de azi si viitoare”, dupa cum se arata intr-un raport catre rezidentul regal al Tinutului Galati, 30. Lucrarile de deshumare s-au facut sub grija generalului Gh.Avramescu, comandantul Diviziei 10 in cadrul careia au luptat tulcenii din Regimentele 33 si 73 Infanterie. Timp de o luna de zile, generalul a cutreierat toate locurile in care se odihneau ramasitele eroilor tulceni, in timp ce Comitetul de la Tulcea, in frunte cu lt. Col. Vasile I. Rata lucra cu straduinta la construirea osuarului din Tulcea. Osuarul eroilor a fost amplasat in cimitirul eroilor din primul razboi mondial in care isi vor gasi odihna de veci si eroi din cel de-al Doilea Razboi Mondial.  Initiativa amplasarii unei porti din stejar sculptata la intrarea in cimitir si a unei troite monumentale a apartinut Regimentului 33 Infanterie, care, la 13 octombrie 1934, sarbatorea o jumatate de veac de existenta. O contributie de seama la realizarea acestor opere sculptate l-a avut corpul profesoral din Tulcea, in frunte cu profesorul Grigore Musculiu. Una din cele patru troite de lemn din curtea cimitirului, cu inscriptia „In amintirea eroilor nostri care si-au sacrificat viata pe altarul patriei”, a fost executata de Ecaterina Heresteanu, profesoara la Liceul industrial de fete din Tulcea. Mausoleul a fost ridicat in anul 1938 printr-o contributie de 700000 lei a cetatenilor din oras si de 1000 lei din partea prefecturii. Detaliile de constructie le regasim in procesul-verbal din 24 aprilie 1941 privind starea si inventarul mausoleului: „Noi N. Mateescu, Primarul orasului Tulcea, insotit fiind de dl Capitan Bistreanu Ion din Regimentul 33 Dorobanti si delegat al Garnizoanei Tulcea si dl. Ioan Caragheorghe, agent tehnic la Serv. Tehnic comunal, ne-am deplasat la Osuarul Eroilor pentru a inventaria constata starea mausoleului in conformitate cu prescriptiunile de sub cap. IV art. 32 al C. art.34 si 35 din Legea asupra Regimului Mormintelor si Operelor comemorative de razboi si am constatat urmatoarele: Mausoleul din orasul Tulcea, constructie monumentala inceputa in anul 1938 din initiativa unui comitet local adaposteste osemintele Eroilor regimentului 33 si 73 Infanterie. Mausoleul este construit din beton si caramida in mijlocul unui parc avand corp de garda, in fata cu troita si portal masiv la intrarea in parcul sau. Este imprejmuit cu gard din piatra cu coloane de beton si lanturi de fier. Osemintele eroilor sunt asezate in doua cripte laterale subterane, din piatra si beton, avand culoare de acces si orificii cu geamuri la cripte. Capela Osuarului, asezata la centru, are deasupra o turla din beton armat decorata cu ornamente in relief, iar in interior, picturi religioase in ulei. Deasupra criptelor, peste planseul de beton, acoperisul mascat din tabla este sustinut de coloane cu capitele si decorat cu creneluri. In general, constructia se prezinta in perfecta stare si este bine intretinuta, iar parcul este amenajat si ingrijit.