Biserica Românească „Sfinții Împărați Constantin și Elena”

Biserica „Sf.Paraschiva” de pe strada Gloriei a fost construită în anul 1857, prin contribuţia comunităţii ruşilor-lipoveni de rit străvechi şi cu sprijinul Imperiului Otoman.  Biserica păstrează în arhiva sa actul original prin care înaltele autorităţi otomane îngăduiau construirea acestui lăcaş, impunând dimensiuni exacte (lungimea 40, lăţimea 20 şi înălţimea de 28 de coţi), să nu fie, cu alte cuvinte, mai înaltă decât minaretul moscheii, dar, în acelaşi timp, hotărând dreptul exclusiv de proprietate şi libertate a practicării cultului.  Declanşarea Primului Război Mondial în 1914 și mai ales preluarea puterii de către bolșevici în Rusia au întrerupt definitiv posibilitatea venirii preoţilor din Rusia. Probabil că acesta este motivul pentru care unele biserici nu au avut altar. Tot din această perioadă, enoriaşii bisericilor de rit străvechi au început să fie cunoscuţi şi sub numele de „bezpopovţi” (fără preot). Un fapt elocvent este cazul preotului rus Alexandru, care a fost înmormântat în anul 1886 în curtea Bisericii „Sfânta Parascovia” din Tulcea.  Actualmente, biserica se află sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe Ruse de Rit Străvechi.

Catedrala din Tulcea a fost construită pe locul unde românii din satul Beștepe ridicaseră o bisericuță din lemn. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă în 1862 de către Mitropolitul Dionisie al Durostorului, pisania de la intrare stând drept mărturie: „Acest sfânt lăcaş cu patronul Sfântului Ierarh Nicolae, din oraşul Tulcea, s-a clădit în anul 1865, în timpul stăpânirii turceşti, alături de vechea bisericuţă”.  Frumoasa catedrală are o înălțime de aproximativ 30m, fiind în formă de cruce şi urmând stilul bizantin cu trei turle. Este construită din piatră şi cărămidă, tencuită în exterior, învelită cu tablă galbanizată şi pictată în interior în ulei. Tavanul este format din 15 bolţi, sprijinite pe 8 stâlpi masivi, din cărămidă şi piatră.  Pictura în stil renascentist a fost executată, în 1905-1906, de pictorul-profesor D. Marinescu, de la Școala de Arte Frumoase din Bucureşti.

Biserica „Buna Vestire” a fost clădită între anii 1848-1854 în timpul mitropolitului Dionisie, cu piatră și mortar în stil neoclasic grecesc, de comunitatea greacă din Tulcea, pe baza planului întocmit de arhitectul Ștefan Dopron.  Biserica actuală a fost clădită pe locul unui mai vechi locaș din lemn cu hramul „Sf. Nicolae”, patronul navigatorilor și negustorilor greci sosiți la Tulcea după 1829. Pe frontispiciul turnului-clopotniță, construit din cărămidă după 1900, sprijinit pe coloane ionice și dominat de ochiul Providenței, stătea scris: „Cu dragoste, de la enoriașii tăi, Doamne!”.  Biserica a fost inițial pictată între anii 1854-1857.