Monumentul Independenței

Casa Borș se află în zona istorică a orașului, la câțiva pași de Catedrala „Sf.Nicolae”, de Teatrul „Jean Bart”, de Casa Avramide și de alte clădiri de patrimoniu. Ștefan Borș, fostul proprietar al acestei frumoase case, ridicată în anul 1905 și reabilitată recent, s-a născut în anul 1858 în Neamț. După absolvirea studiilor superioare la București s-a întors în județul natal unde și-a început activitatea profesională fiind copist în Biroul circumscripției de lucrări publice din Piatra-Neamț. În anul 1883, ca tânăr inginer și antreprenor, a realizat diverse lucrări de infrastructură în Iași.  Destinul a făcut ca la vârsta de 26 ani, în 1884, să se mute la Tulcea, preluând conducerea Serviciului Tehnic al Județului, instituție pe care a condus-o cu profesionalism timp de patru ani. Șase ani mai târziu, în 1894, având 36 de ani, a devenit primarul municipiului Tulcea; la fel și-n 1906 și 1911. Cariera sa politică a continuat ca senator în Parlamentul României.  În cei 43 de ani petrecuți aici, ca antreprenor, inginer sau om politic, în Tulcea s-au construit prin implicarea sa directă 14 școli, 12 biserici, 3 cazărmi, 3 spitale, un teatru, o sală de conferințe și Palatul Pescăriilor. De asemenea, a reabilitat Palatul Administrativ, fostul Conac al Pașei și actualul Muzeu de Artă, a realizat cadastrul orașului, a racordat populația la rețeaua de apă și energie electrică, a construit străzi cu trotuare pavate și multe altele.  Ștefan Borș s-a stins din viață pe 7 iunie 1928, când orașul era în pline pregătiri pentru serbările prilejuite a 50 de ani de la realipirea Dobrogei de statul român. El este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Tulcea alături de prima sa soție și de unul dintre cei șapte copii pe care i-a avut.  În acest frumos imobil se spune că a locuit până în 1921 când a vândut proprietatea Băncii Dunărea. Din 1968 clădirea a devenit sediul Comenduirii Garnizoanei Tulcea sau Casa Armatei cum era cunoscută de mai toți tulcenii. Clădirea a fost reabilitată recent și merită admirată, chiar dacă nu poate fi vizitată.

Casa a fost construită în perioada 1870-1875, iar din anul 1929 a intrat în proprietatea lui Constantin Motomancea, profesor de matematică și director al liceului care astăzi poartă numele ,,Spiru Haret”, deosebit de implicat în viața socio-culturală a orașului. Imobilul a fost naționalizat în anul 1950, aici funcționând pentru o perioadă Poliția Tulcea. Din fericire, chiar dacă în prezent găzduiește un cabinat notarial, această casă a fost recent reabilitată și poate fi admirată și fotografiată de la stradă.

Imobilul a fost construit în a doua jumătate a sec.XIX de comerciantul grec Ilie Lichiardopol, de aici și numele. După 1940, Teodor Lichiardopol, moștenitorul de drept, vinde imobilul Ministerului Instrucției Publice ca local de școală. Din relatările unor notabilități tulcene, în salonul cu pictură murală de la etajul clădirii au fost semnate, la 18 noiembrie 1878, actele de preluare a Dobrogei de către autoritățile românești. Din păcate, clădirea este astăzi o ruină.

Imobilul a fost construit în anul 1868, fiind comandat de guvernatorul Sangeacului Tulcea, Ismail Bey Pașa, ca sediu pentru liceul turcesc. Clădirea a fost ridicată prin prestațiile locuitorilor și cu sprijinul bănesc al cerchezilor stabiliți în oraș, care fiind scutiți o vreme de dări, au oferit bani pentru construirea ei. După plecarea forțată din oraș a lui Ismail Bey Pașa, clădirea a rămas un timp neutilizată și apoi a fost transformată în cazarmă. Din 1878, localul a fost folosit ca sediu al Primăriei Tulcea și din 1968 al Sfatului Popular al orașului Tulcea. În ultimii ani clădirea a adăpostit sediile unor firme, cea mai recentă fiind Deltacons. Ca și-n cazul fostei școli turcești, sperăm că și această clădire istorică să fie reabilitată și valorificată în scop cultural-turistic.

Școala turcească a funcționat pe lângă Geamia Aziziye, fiind inaugurată în anul 1863, în timpul sultanului Abdulaziz. Clădirea a fost construită în stilul arhitectural specific perioadei, cu parter, etaj și acoperiș cu olane. În această zonă se afla mahalaua turcească, aici fiind situate principalele edificii publice ale orașului, devenit reședință de sangeac: geamia, conacul pașei, bazarul, portul și altele. Ne punem speranța că această clădire istorică își va recăpăta strălucirea și importanța de altă dată.

Pe strada Babadag, una dintre cele mai importante străzi ale municipiului, se află situată Sinagoga, așa cum o denumesc toți tulceni, sau Templul Israelit, așa cum apare în documentele oficiale și cum este numită de evreii tulceni, atâția câți au mai rămas.  Pare o construcție care a călătorit în timp, fiind singura de acest gen pe întreaga stradă, străjuită de o parte și alta de blocuri din beton. Pe vremuri, strada Babadag, alături de străzile înconjurătoare, constituia centrul cartierului evreiesc al Tulcei, al cărui număr de suflete atingea, în 1910, aproximativ două mii. Mahalaua israelită, așa cum era numită de tulceni, s-a format mai târziu și mai încet decât cele românești, grecești sau bulgărești, poate și pentru faptul că negoțul tulcean a fost multă vreme un fief al grecilor și al armenilor.  Templul Israelit este un vestigiu aproape singuratic al unei comunități numeroase și importante a orașului, din care mai există astăzi doar câteva zeci de reprezentanți. Din când în când, frumoasa sinagogă găzduiește diverse evenimente culturale.

Geamia Azizyie din Tulcea a fost construită în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85cm. Frumoasa construcție are în dotare un număr impresionant de ferestre (32), amplasamentul lor fiind de 18 în zona superioară şi asigurând iluminarea naturală pentru terasa interioară ce împrejmuieşte geamia pe trei laturi şi un număr de 14 ferestre în zona inferioară. De la început, pe lângă geamie a funcţionat o şcoală turcească, care îşi avea sediul în imobilul din (actuala) str. Independenţei nr.4, existent şi astăzi. Minaretul geamiei, vizibil și în zilele noastre, datează din anul 1897, când a fost reconstruit din fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

„Sunt fericit că pot lăsa în urma mea amintiri legate de munca de dascăl, de sprijinitor al vieţii culturale tulcene și mai ales de cea de creație. Desenele, litografiile și acuarelele mele, rezultate dintr-o muncă de mai bine de cinci decenii, constituie darul pe care-l las, din dragoste, respect și recunoștință locurilor și oamenilor tulceni, în mijlocul cărora am trăit alături de cei dragi din familia mea.” scria artistul Constantin Găvenea în autobiografia sa, publicată în 1988 și intitulată „Zile trăite cu momente de tristețe”.  Imobilul ce găzduiește astăzi Casa Memorială „Constantin Găvenea” a fost construit în primele decenii ale secolului XX. Artistul tulcean a locuit în această casă din toamna anului 1942, în urma detașării sale din localitatea Sarichioi, stabilindu-se în orașul Tulcea împreună cu familia. Casa, restaurată de către Primăria Municipiului Tulcea, conține cinci săli de expoziție (un hol și patru camere), precum și atelierul maestrului din curtea casei. Sunt expuse obiecte personale, manuscrise, cărți și albume cu dedicații, fotografii, documente originale și fotocopii, toate în strânsă legătură cu viața și activitatea lui Constantin Găvenea. De asemenea, sunt prezente litografii, picturi și acuarele executate de artist în toate etapele sale de creație.   Înfiinţarea Casei Memoriale Constantin Găvenea este considerată un omagiu adus Marelui Om, ca un exemplu demn de urmat, un personaj simbol al acestui tarâm Nord-Dobrogean de care ne putem mândri in faţa întregii Europe. IMPORTANT: Pentru a putea vizita această atracție turistică, vă rugăm să sunați în prealabil pe numărul +40740074244, de marți până vineri, în intervalul orar 10:00 - 16:00. Mulțumim!

Casa Avramide este o componentă a Complexului Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean ce aparține de Institutul de cercetări Eco–Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea.  Această superbă casă, cunoscută printre tulceni și drept Casa Colecțiilor, a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Alexandru Avramide, de etnie greacă. Acesta era un prosper întreprinzător local, ce deținea mai multe mori, ateliere, diverse spații comerciale, o fabrică de cherestea, dar și mai multe suprafețe agricole. Despre Alexandru Avramide se știe că sosea în orașul Tulcea în mijlocul secolului al XIX-lea, fiind determinat de o puternică ambiție și tenacitate, care mai apoi aveau să facă din acesta unul dintre cei mai bogați oameni din întreaga regiune. În apropierea anului 1890, Avramide a reușit să aducă în zonă doi meșteri italieni, cărora le-a încredințat toate cele necesare pentru construirea casei pe care o visa asemenea unui simbol al prosperității familiei. Din acel moment și până când edificiul a devenit cea mai frumoasă construcție din oraș nu a mai trecut mult timp. Amplasată chiar în centrul orașului Tulcea, fix lângă Biserica Sfântul Nicolae, casa considerată de lux se remarca în special prin încăperile de la nivelul inferior. Acestea sunt decorate cu stucatură pictată, plafoane pictate și beneficiază de uși în două canate, două fațade principale, iar la una dintre acestea se poate observa o scară impunătoare realizată din mozaic confecționat din marmură. După anul 1944, casa a fost transformată în sediul Comitetului Democratic Grec, iar de la data de 14 noiembrie a anului 1949 a fost semnat actul prin care a luat naștere Muzeul „Delta Dunării”, care s-a deschis în mod oficial abia pe 1 mai 1950. Muzeul ocupa două camere din întreaga clădire și deținea în patrimoniul său 872 de materiale complementare sau obiecte. Între anii 1952-1953 în același imobil și-a desfășurat activitatea Inspectoratul Școlar al județului Tulcea. Pentru ca abia din anul 1957 să aibă loc primele reorganizări ale muzeului. Din anul 1959 la demisolul clădirii a funcționat o secție specială de arheologie și etnografie, însă aceasta a fost închisă în anul 1962. Din anul 1964 când au fost construite la demisolul clădirii bazinele pentru acvariu, împreună cu alăturarea unei colecții formate din 1500 de piese biologice, plus un ierbar voluminos, casa a funcționat în complexitatea sa drept muzeu de științe ale naturii. Recent edificiul a fost reabilitat printr-un proiect denumit „Restaurarea și Reabilitarea a două clădiri de patrimoniu din municipiul Tulcea incluse în circuitele turistice regionale” oferind în ziua de astăzi printr-o expoziție modernă, principalele elemente istorice ale orașului Tulcea, dar și ale familiei Avramide. Tot aici sunt puse în valoare perfect diverse obiecte de patrimoniu provenite din colecțiile Institului de Cercetări Eco–Muzeale „Gavilă Simion” Tulcea.