Muzeul de Etnografie și Artă Populară

Clădirea gării a fost construită în anul 1972, fiind una dintre cele mai deosebite clădiri din Municipiul Tulcea. Aceasta a fost realizată după planurile arhitectei Irina Rosetti. Special la Gara din Tulcea este planul ei tri-lobat, care preia direcțiile celor trei axe care duc spre clădire; firul fluviului, linia falezei și drumul dinspre centrul orașului. Clădirea cu aspect de ambarcațiune a fost concepută ca o morișca formată din trei arce – trei jumătăți de bărci care dau impresia călătorului de pe vapor că această clădirea se rotește. Cladirea adaposteste sala de asteptare, casele de bilete, biroul de informatii, magazia de bagaje de mana si biroul sefului de gara. Statia are 4 linii (in lungime de cca 300 m fiecare) si 3 peroane. In 1990 trenurile de calatori ce plecau si soseau de aici aveeau 11 vagoane (acceleratul de Bucuresti) sau 9 vagoane (personalele si cursele de Constanta). Aici veți putea admira și o frumoasă locomotivă de epocă cu aburi într-o stare foarte bună.

Din initiativa autoritatilor locale si cu sprijinul „Societatii Cultul Eroilor”, in anul 1938 se constituie un comitet in frunte cu colonelul V. I. Rata, prefect de Tulcea si comandant al Regimentului 33 Infanterie, pentru ridicarea unui osuar „in care sa se adaposteasca osemintele risipite pe campurile si cimitirele din Moldova si mai tarziu cele adunate pe campurile de lupta din Dobrogea, Carpati si Marasesti care sa serveasca si de monument simbolic generatiilor de azi si viitoare”, dupa cum se arata intr-un raport catre rezidentul regal al Tinutului Galati, 30. Lucrarile de deshumare s-au facut sub grija generalului Gh.Avramescu, comandantul Diviziei 10 in cadrul careia au luptat tulcenii din Regimentele 33 si 73 Infanterie. Timp de o luna de zile, generalul a cutreierat toate locurile in care se odihneau ramasitele eroilor tulceni, in timp ce Comitetul de la Tulcea, in frunte cu lt. Col. Vasile I. Rata lucra cu straduinta la construirea osuarului din Tulcea. Osuarul eroilor a fost amplasat in cimitirul eroilor din primul razboi mondial in care isi vor gasi odihna de veci si eroi din cel de-al Doilea Razboi Mondial.  Initiativa amplasarii unei porti din stejar sculptata la intrarea in cimitir si a unei troite monumentale a apartinut Regimentului 33 Infanterie, care, la 13 octombrie 1934, sarbatorea o jumatate de veac de existenta. O contributie de seama la realizarea acestor opere sculptate l-a avut corpul profesoral din Tulcea, in frunte cu profesorul Grigore Musculiu. Una din cele patru troite de lemn din curtea cimitirului, cu inscriptia „In amintirea eroilor nostri care si-au sacrificat viata pe altarul patriei”, a fost executata de Ecaterina Heresteanu, profesoara la Liceul industrial de fete din Tulcea. Mausoleul a fost ridicat in anul 1938 printr-o contributie de 700000 lei a cetatenilor din oras si de 1000 lei din partea prefecturii. Detaliile de constructie le regasim in procesul-verbal din 24 aprilie 1941 privind starea si inventarul mausoleului: „Noi N. Mateescu, Primarul orasului Tulcea, insotit fiind de dl Capitan Bistreanu Ion din Regimentul 33 Dorobanti si delegat al Garnizoanei Tulcea si dl. Ioan Caragheorghe, agent tehnic la Serv. Tehnic comunal, ne-am deplasat la Osuarul Eroilor pentru a inventaria constata starea mausoleului in conformitate cu prescriptiunile de sub cap. IV art. 32 al C. art.34 si 35 din Legea asupra Regimului Mormintelor si Operelor comemorative de razboi si am constatat urmatoarele: Mausoleul din orasul Tulcea, constructie monumentala inceputa in anul 1938 din initiativa unui comitet local adaposteste osemintele Eroilor regimentului 33 si 73 Infanterie. Mausoleul este construit din beton si caramida in mijlocul unui parc avand corp de garda, in fata cu troita si portal masiv la intrarea in parcul sau. Este imprejmuit cu gard din piatra cu coloane de beton si lanturi de fier. Osemintele eroilor sunt asezate in doua cripte laterale subterane, din piatra si beton, avand culoare de acces si orificii cu geamuri la cripte. Capela Osuarului, asezata la centru, are deasupra o turla din beton armat decorata cu ornamente in relief, iar in interior, picturi religioase in ulei. Deasupra criptelor, peste planseul de beton, acoperisul mascat din tabla este sustinut de coloane cu capitele si decorat cu creneluri. In general, constructia se prezinta in perfecta stare si este bine intretinuta, iar parcul este amenajat si ingrijit.

Biblioteca județeană Tulcea poartă azi numele renumitului poet tulcean, de orgine bulgară, Panait Cerna. Aceast se află în zona centrală, pe strada Isaccei, lângă Parcul Personalităților. Aceasta funcționează din anul 1984 într-un spațiu generos pentru o bibliotecă de interes județean, desfășurat pe o suprafata de 3500 mp în total, cu trei nivele, scară în spirală și grădina interioară, plus ascensor pentru carte. În prezent, biblioteca deține peste 330.000 unităti biblioteconomice (cărți, periodice, documente audiovizuale și electronice, manuscrise, cărți poștale ilustrate, alte documente), cu caracter enciclopedic, organizate în colecții uzuale (ale sectiilor de împrumut la domiciliu), de bază (pentru studiu la sălile de lectura) și speciale, destinate conservarii, cercetarii și documentării (manuscrise, documente din arhive personale și corespondență, fotografii, carte bibliofila, carte cu autograf și dedicatii, s.a.).

Situată pe Strada Isaccei, în zona centrală a orașului, din nefericire, Casa de Cultură a Sindicatelor din Municipiul Tulcea nu mai este de ceva vreme dedicată doar culturii și artelor. Este o instituție care își desfășoară activitatea într-una dintre cele mai importante clădiri din oraș și care, deși prin construcție nu a fost destinată acestui scop, își închieriază spațiile pentru baruri, magazine, agenții de turism și multe altele. Ca tulceni, ne punem speranța că și această clădire va fi renovată într-un viitor cât mai apropiat și reorganizată în ceva mult mai benefic atât pentru comunitatea locală, cât poate și pentru turiști.

În 1931, pe strada Carol (în prezent Strada Gării) a fost construită clădirea cinematografului Select, după planurile arhitectului G. Alois din Galați, proprietatea fraților Scultety în asociație cu comerciantul David Feimblat. În 1935 cinematograful devine în totalitate afacerea familiei Scultety, prin retragerea partenerului, care își vinde partea pentru suma de 800 lei. Pentru a pune în funcțiune cinematograful, întreaga aparatură a fost procurată de la firma „S.A. Siewens & Shuckert”, reprezentanța societății „Klang film” din Berlin.  Cinematograful, care avea o capacitate de 600 de locuri, a fost exploatat de frații Scultety și după naționalizarea din 1948, prin contract încheiat cu primăria. Afectată de cutremurul din 1977, clădirea cinematografului, redenumit „7 Noiembrie”, a fost reparată, ocazie cu care s-au făcut mai multe modificări care au determinat reducerea numărului de locuri la 380. Cu aceeași ocazie, intrarea a fost mutată în partea opusă, pe strada Isaccei, care devenise arteră centrală a orașului. În anul 1990 i s-a redat numele „Select”. În prezent, aici funcționează „Clubul Oblivion”. Credit foto: https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/02/16/select-de-tulcea/

Clădirea Administrației Pescăriilor Statului a fost ridicată între anii 1910-1914 de antreprenorii Ștefan Borș și Robert Flamm, la inițiativa lui Grigore Antipa, devenind unul dintre cele mai importante edificii ale orașului Tulcea la începutul secolului al XX-lea.  Clădirea a fost amplasată în Piața Mircea cel Bătrân, pe un teren aflat în proprietatea Primăriei Tulcea care, în schimbul Lacului Ciuperca, l-a cedat Ministerului Agriculturii și Domeniilor, îmbogățind cadrul arhitectural al vechiului centru cultural-administrativ.  Din 1948, în imobil au funcționat Inspectoratul Regional Piscicol Tulcea și Societatea de Stat „Compescaria” care au preluat atribuțiile Administrației Pescăriilor Statului de comercializare și industrializare a peștelui, iar mai târziu de Centrala Deltei Dunării.  Până de curând, în această frumoasă clădire era un club de noapte, însă în prezent locația este lipsită de activitate.

Clădirea care adăpostea cândva fosta fabrică de mezeluri Teodorof „Cireșica” are o istorie îndelungată, care pornește încă din martie 1879. În acel an, clădirea aceasta a adăpostit sediul Consulatului Otoman din Tulcea, iar aici a fost găzduit primul consul otoman din istoria orașului – Paul Naum Efendi. Alegerea unei clădiri pentru a adăposti Consulatul Otoman nu a fost ușoară deoarece trebuia să fie într-o zonă considerată „relativ” neutră a orașului, care să fie lipsită de aroganță, dar cu ștaif și să fie accesibilă comunității turcești. Clădirea a adăpostit cândva acareturile defterdarului tulcean, iar la vremea aceea era o casă cu etaj, cu balcoane din lemn și sticlă, ceva foarte frumos și privitor. Ușa imobilului era o poartă monumentală, o adevărată operă de artă tipic otomană, din care s-a mai păstrat și azi fundația din zidărie de piatră cu nisip și var hidraulic. În anul 1902, Paul Naum Efendi este înlocuit de Dimitraki Teododosyadi Efendi, care rezistă în funcția de consul până la începutul Primului Război Mondial. El este și cel care reface total aspectul clădirii. Pentru fațada clădirii angajează un meșter levantin, specialist în combinarea mai multor stiluri arhitecturale (neoclasic, baroc, gotic otoman). Toate aceste schimbări au loc în jurul anului 1913, atunci când clădirea devine una de referință pentru tot orașul. După terminarea Primului Război Mondial, imobilul a avut mai mulți proprietari. Ultimul a fost Fany Ellman înainte ca statul să confiște clădirea și să o dea Societății Anonime Române „Praga”, care fabrica mezeluri și conserve de carne. În Tulcea, această societate era reprezentată de către Ioan și Virginia Teodoru. În anul 1948 clădirea care fusese transformată în fabrică este naționalizată și o să primească denumirea „Delfinul”, însă cea mai frumoasă casă din Tulcea avea să ajungă, în anul 1949, o cârciumă de cartier, atunci când primește și numele de „Cireșica”, care o să rămână mult timp în mentalul colectiv. După Revoluția de la 1989, casa a fost închiriată unei firme de reparații utilaje frigorifice, apoi a fost vândută chiriașului cu suma de 149.000 de lei. În cele din urmă a ajuns în proprietatea unui dezvoltator imobiliar din Tulcea care nu a întreprins nicio acțiune pentru a o repara sau restaura. În tot acest timp, imobilul s-a degradat constant. În noiembrie 2020, Casa „Cireșica” a fost cumpărată de Ion Luchian din dorința de a fi reabilitată. Credits: https://dobrogealive.ro/o-cladire-monument-istoric-din-tulcea-va-fi-restaurata-istoria-tumultoasa-a-casei-ciresica/

Clădirea de pe str. Progresului (fosta str. Sf. Nicolae, la nr. 14, colț cu str. Ștefan cel Mare, la nr. 4), care s-a aflat la începutul sec. al XX-lea în proprietatea lui Haim și David Feimblat, a avut destinația de locuință la etaj și spațiu comercial la parter, organizare păstrată și după naționalizare. Aici au funcționat de-a lungul timpului magazinele „La Brăileanul” și S.A. Talpa – de încălțăminte, „La Rampa Podgorenilor ” – de băuturi, cele de comerț mixt ale OCL-ului, dar și atelierele Cooperativei Unirea. Sursa informatiilor si a fotografiilor: https://mistereledunarii.wordpress.com/2016/07/26/casa-fantomelor-de-spioni/

Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” este cea mai veche instituție de învățământ secundar/liceal din județul Tulcea. Instituția a fost înființată la data de 14 noiembrie 1883 ca „Gimnaziul Real de Băieți”. În 1897 acesta s-a transformat în liceu. Primul sediu al Gimnaziului a fost clădirea construită între 1864-1867 de Ahmed Rezim Paşa, muteshariful sangeacului Tulcea. Imobilul se afla puţin mai jos de actualul corp C al liceului. În 1902, Spiru C. Haret, ministrul Instrucțiunii Publice, semnează actul ce menționează lucrările de construcție a primului local al celei dintâi școli secundare din Dobrogea.  În perioada 1925-1926 se construieşte, din colecta publică iniţiată de Constantin Motomancea (directorul liceului pe atunci), actualul corp de nord al clădirii, avându-l ca arhitect pe C.Hârjeu. Între anii 1926-1927 se ridică corpul central, după planurile arhitectului Gh.Brătescu. Între 1970-1971 se ridică și aripa de sud a liceului.  E bine de știut că în anii 1903-1941 instituția a purtat denumirea de „Liceul Principele Carol”. În anul 1971 i s-a atribuit numele ilustrului matematician și ministru al învățământului Spiru Haret. Din 1996 liceul se numește Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”, fiind una dintre cele mai impresionante clădiri din tot Municipiul Tulcea.