Palatul Pescăriilor

Piatra de temelie a fost pusă de însuși domnitorul Carol I cu prilejul vizitei din 17-18 octombrie 1879 la Tulcea. Pe pergamentul depus la baza fundației s-a scris atunci: „Anul 1879, luna octombrie, în șaptesprezece zile, de către Alteța Sa Regală Carol I, Domnul României, s-a pus această piatră fundament al a monumentului erigiat în orașul Tulcea, pe muntele Horei, în amintirea anexării Dobrogei de către România.” Execuția monumentului a fost încredințată sculptorului român George Vasilescu. Fondurile bănești necesare ridicării lucrării au provenit din colectă publică, prin grija „Ligii pentru propășirea Dobrogei” înființată în 1896 și condusă de Ioan Nenițescu și de arh. Grigore Tocilescu.  Monumentul dedicat reunirii Dobrogei cu România a fost conceput sub forma unui obelisc de 22m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal. Obeliscul a fost făcut din granit de Ravenna, pe el aflându-se stema României înconjurată de lauri, iar sub aceasta două plăci de bronz ce aminteau evenimentul în cinstea căruia s-a ridicat monumentul, precum și data la care urma să fie inaugurat. De-o parte și de alta a obeliscului, pe niște postamente semicirculare, au fost fixate alte două elemente sculpturale impresionante - un dorobanț cu arma pe umăr și cu o goarnă în mână, simbol al ostașilor români, iar în stânga un vultur, element principal al stemei Țării Românești, simbol al curajului și zborului spre înălțimi. Ambele s-au turnat la Veneția, din bronz, în atelierul lui Munaretti.  Din cauza morții neașteptate a sculptorului, în noiembrie 1898, monumentul a rămas neterminat. El a fost continuat, în următorii doi ani, conform planurilor lui G.Vasilescu de către sculptorul Constantin Bălăcescu. Astfel, în noiembrie 1899 statuia dorobanțului a fost adusă la Tulcea și instalată, iar în 1900 a sosit și efigia vulturului.  Monumentul a fost inaugurat într-un cadru festiv, la 2 mai 1904, în prezența familiei regale. Primarul orașului, N. Comișani, s-a adresat atunci înalților oaspeți: „O dorință a Majestății Voastre a fost îndeplinită: falnicul Monument al reanexării Dobrogei s-a înălțat pe acea stâncă frumoasă desemnată de Majestatea Voastră. El va vorbi posterității de vitejia dorobanțului și a Marelui Căpitan, gloriosul nostru Rege”. Distrus în timpul Primului Război Mondial de trupele de ocupaţie, monumentul va fi refăcut în 1935 prin grija arhitectului G.T. Ionescu, șeful serviciului tehnic al orașului, după macheta aflată la acea dată la Muzeul Militar din București. Din lipsa fondurilor băneşti, cele două elemente sculpturale – dorobanţul şi vulturul – nu au mai fost realizate. Cu prilejul pregătirilor pentru sărbătorirea centenarului Independenţei de Stat a României încep şi lucrările de refacere a monumentului. Prin contribuţia tulcenilor şi a sculptorului Cristea Grosu, monumentul a fost realizat în forma iniţială și inaugurat la 9 mai 1977. RECOMANDARE: Vizitați acest loc la răsărit, dacă sunteți matinali, sau la apus, pentru a vă bucura de o panoramă impresionantă a orașului. Oferiți-vă aici câteva momente de liniște pentru a vă conecta cu adevărat cu atmosfera unui oraș încărcat de istorie.

Prima atestare documentară a Cetății Aegyssus corespunde cu începutul procesului de integrare a Dobrogei în limitele statului roman. Ovidius menționează cucerirea orașului în anul 12 d.Hr. de către dacii nord-dunăreni și reocuparea sa de trupele romane. Conform poetului roman, Aegyssus era deja un oraș vechi (uetus urbs), apărat de ziduri puternice, situat pe malul Dunării, într-un loc înalt la care cu greu se putea ajunge.  În izvoarele antice târzii, numele orașului, probabil de origine celtică, apare în diferite forme: Egiso (Itinerarium Antonini 226, 2); Aegissos, respectiv Accisso (Notitia Dignitatum Or. 39, 8, 17; 34); Aϊγισσος (Hierocles, Synecdemos, 637, 14); Aϊγιστον (Procopius din Cesareea, De Aedificiis, 4, 7, 20); Egypsum (Geograful din Ravena IV, 5).  Materialele arheologice şi epigrafice de epocă romană evidențiază o populaţie cosmopolită, alcătuită din veterani, negustori, armatori, proprietari funciari. O stelă funerară descoperită pe strada Miron Costin atestă faptul că, la mijlocul secolului II d.Hr. oraşul deținea un teritoriu în care se aflau așezări de tip villae rusticae şi ferme rurale.  Aegyssus a fost mai presus de toate un important sediu de garnizoană pentru trupele care aveau misiunea de a apăra o regiune de frontieră a Imperiului Roman. Unități din legio V Macedonica și flota romană a Dunării (classis Flavia Moesica) aveau rolul de a apăra orașul.  În a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr., o ștampilă pe o tegulă menționează numele unei unități auxiliare – cohors II Flavia Brittonum. Mai târziu, în perioada romană târzie fortificaţia capătă un rol deosebit de important în sistemul defensiv al provinciei și devine sediul pedaturii inferioare a Legiunii I Iovia, dar și a unei unități de cavalerie (cuneus equitum armigerorum).  În secolul al VI-lea este sediul unei episcopii, după cum reiese din Notitia Episcopatum și figurează în lista lui Procopius din Caesareea printre cetăţile refăcute de împăratul Iustinian în Scythia. Multe din materialele arheologice descoperite în timpul cercetărilor organizate pe locul cetății antice, în Parcul Monumentul Independenței, se regăsesc în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Arheologie, muzeu aflat fix lângă ruinele cetății. De neratat dacă ajungeți în acest loc.

Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind cumpărată în anul 1932 de Camera de Comerț și Industrie Tulcea, instituție ce funcționa din anul 1909. Viața comercială intensă determină cerințe de credit comercial și de informare specializată, drept urmare se deschid noi instituții bancare, iar Camera de Comerț funcționează ca birou de informații comerciale.

Casa Elvețiană din Tulcea este fostul sediu al Consulatului Austriac, menționat ca atare la 1864, fiind construită pe strada 9 Mai (fosta Paul Stătescu). Este extrem de diferită în peisajul locului, unică în tot peisajul tulcean prin arhitectura ce amintește atât de specificul german, cât și de cel dobrogean. Din păcate, clădirea este astăzi într-un stare avansată de paragină. Însă merită menționată pentru a conștientiza cât de diferit și cosmpolit era cândva Municipiul Tulcea.

Clădirea gării a fost construită în anul 1972, fiind una dintre cele mai deosebite clădiri din Municipiul Tulcea. Aceasta a fost realizată după planurile arhitectei Irina Rosetti. Special la Gara din Tulcea este planul ei tri-lobat, care preia direcțiile celor trei axe care duc spre clădire; firul fluviului, linia falezei și drumul dinspre centrul orașului. Clădirea cu aspect de ambarcațiune a fost concepută ca o morișca formată din trei arce – trei jumătăți de bărci care dau impresia călătorului de pe vapor că această clădirea se rotește. Cladirea adaposteste sala de asteptare, casele de bilete, biroul de informatii, magazia de bagaje de mana si biroul sefului de gara. Statia are 4 linii (in lungime de cca 300 m fiecare) si 3 peroane. In 1990 trenurile de calatori ce plecau si soseau de aici aveeau 11 vagoane (acceleratul de Bucuresti) sau 9 vagoane (personalele si cursele de Constanta). Aici veți putea admira și o frumoasă locomotivă de epocă cu aburi într-o stare foarte bună.

Din initiativa autoritatilor locale si cu sprijinul „Societatii Cultul Eroilor”, in anul 1938 se constituie un comitet in frunte cu colonelul V. I. Rata, prefect de Tulcea si comandant al Regimentului 33 Infanterie, pentru ridicarea unui osuar „in care sa se adaposteasca osemintele risipite pe campurile si cimitirele din Moldova si mai tarziu cele adunate pe campurile de lupta din Dobrogea, Carpati si Marasesti care sa serveasca si de monument simbolic generatiilor de azi si viitoare”, dupa cum se arata intr-un raport catre rezidentul regal al Tinutului Galati, 30. Lucrarile de deshumare s-au facut sub grija generalului Gh.Avramescu, comandantul Diviziei 10 in cadrul careia au luptat tulcenii din Regimentele 33 si 73 Infanterie. Timp de o luna de zile, generalul a cutreierat toate locurile in care se odihneau ramasitele eroilor tulceni, in timp ce Comitetul de la Tulcea, in frunte cu lt. Col. Vasile I. Rata lucra cu straduinta la construirea osuarului din Tulcea. Osuarul eroilor a fost amplasat in cimitirul eroilor din primul razboi mondial in care isi vor gasi odihna de veci si eroi din cel de-al Doilea Razboi Mondial.  Initiativa amplasarii unei porti din stejar sculptata la intrarea in cimitir si a unei troite monumentale a apartinut Regimentului 33 Infanterie, care, la 13 octombrie 1934, sarbatorea o jumatate de veac de existenta. O contributie de seama la realizarea acestor opere sculptate l-a avut corpul profesoral din Tulcea, in frunte cu profesorul Grigore Musculiu. Una din cele patru troite de lemn din curtea cimitirului, cu inscriptia „In amintirea eroilor nostri care si-au sacrificat viata pe altarul patriei”, a fost executata de Ecaterina Heresteanu, profesoara la Liceul industrial de fete din Tulcea. Mausoleul a fost ridicat in anul 1938 printr-o contributie de 700000 lei a cetatenilor din oras si de 1000 lei din partea prefecturii. Detaliile de constructie le regasim in procesul-verbal din 24 aprilie 1941 privind starea si inventarul mausoleului: „Noi N. Mateescu, Primarul orasului Tulcea, insotit fiind de dl Capitan Bistreanu Ion din Regimentul 33 Dorobanti si delegat al Garnizoanei Tulcea si dl. Ioan Caragheorghe, agent tehnic la Serv. Tehnic comunal, ne-am deplasat la Osuarul Eroilor pentru a inventaria constata starea mausoleului in conformitate cu prescriptiunile de sub cap. IV art. 32 al C. art.34 si 35 din Legea asupra Regimului Mormintelor si Operelor comemorative de razboi si am constatat urmatoarele: Mausoleul din orasul Tulcea, constructie monumentala inceputa in anul 1938 din initiativa unui comitet local adaposteste osemintele Eroilor regimentului 33 si 73 Infanterie. Mausoleul este construit din beton si caramida in mijlocul unui parc avand corp de garda, in fata cu troita si portal masiv la intrarea in parcul sau. Este imprejmuit cu gard din piatra cu coloane de beton si lanturi de fier. Osemintele eroilor sunt asezate in doua cripte laterale subterane, din piatra si beton, avand culoare de acces si orificii cu geamuri la cripte. Capela Osuarului, asezata la centru, are deasupra o turla din beton armat decorata cu ornamente in relief, iar in interior, picturi religioase in ulei. Deasupra criptelor, peste planseul de beton, acoperisul mascat din tabla este sustinut de coloane cu capitele si decorat cu creneluri. In general, constructia se prezinta in perfecta stare si este bine intretinuta, iar parcul este amenajat si ingrijit.

Biblioteca județeană Tulcea poartă azi numele renumitului poet tulcean, de orgine bulgară, Panait Cerna. Aceast se află în zona centrală, pe strada Isaccei, lângă Parcul Personalităților. Aceasta funcționează din anul 1984 într-un spațiu generos pentru o bibliotecă de interes județean, desfășurat pe o suprafata de 3500 mp în total, cu trei nivele, scară în spirală și grădina interioară, plus ascensor pentru carte. În prezent, biblioteca deține peste 330.000 unităti biblioteconomice (cărți, periodice, documente audiovizuale și electronice, manuscrise, cărți poștale ilustrate, alte documente), cu caracter enciclopedic, organizate în colecții uzuale (ale sectiilor de împrumut la domiciliu), de bază (pentru studiu la sălile de lectura) și speciale, destinate conservarii, cercetarii și documentării (manuscrise, documente din arhive personale și corespondență, fotografii, carte bibliofila, carte cu autograf și dedicatii, s.a.).

Situată pe Strada Isaccei, în zona centrală a orașului, din nefericire, Casa de Cultură a Sindicatelor din Municipiul Tulcea nu mai este de ceva vreme dedicată doar culturii și artelor. Este o instituție care își desfășoară activitatea într-una dintre cele mai importante clădiri din oraș și care, deși prin construcție nu a fost destinată acestui scop, își închieriază spațiile pentru baruri, magazine, agenții de turism și multe altele. Ca tulceni, ne punem speranța că și această clădire va fi renovată într-un viitor cât mai apropiat și reorganizată în ceva mult mai benefic atât pentru comunitatea locală, cât poate și pentru turiști.

În 1931, pe strada Carol (în prezent Strada Gării) a fost construită clădirea cinematografului Select, după planurile arhitectului G. Alois din Galați, proprietatea fraților Scultety în asociație cu comerciantul David Feimblat. În 1935 cinematograful devine în totalitate afacerea familiei Scultety, prin retragerea partenerului, care își vinde partea pentru suma de 800 lei. Pentru a pune în funcțiune cinematograful, întreaga aparatură a fost procurată de la firma „S.A. Siewens & Shuckert”, reprezentanța societății „Klang film” din Berlin.  Cinematograful, care avea o capacitate de 600 de locuri, a fost exploatat de frații Scultety și după naționalizarea din 1948, prin contract încheiat cu primăria. Afectată de cutremurul din 1977, clădirea cinematografului, redenumit „7 Noiembrie”, a fost reparată, ocazie cu care s-au făcut mai multe modificări care au determinat reducerea numărului de locuri la 380. Cu aceeași ocazie, intrarea a fost mutată în partea opusă, pe strada Isaccei, care devenise arteră centrală a orașului. În anul 1990 i s-a redat numele „Select”. În prezent, aici funcționează „Clubul Oblivion”. Credit foto: https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/02/16/select-de-tulcea/