Pădurea Bididia - Hiking & Mountain-Bike

Este situat pe Strada Isaccei și are o suprafață de 99.800 mp. Este cel mai mare parc din Municipiul Tulcea și vine practic ca o extensie a falezei Ivan Patzaichin. Mulți dintre tulceni aleg să-și înceapă plimbarea pe faleză și să continue și cu „o tură de Ciuperca”. De asemenea, este cel mai frecventat loc pentru pasionații de pescuit. Pe lângă aleile pietonale și pistă dedicată de biciclete, veți găsi aici două spații dedicate de joacă pentru copii, un nou gravity-park, o plajă din nisip dotată cu umbrele de soare, zonă de grătare și foișoare cu mese, un bazin acoperit de înot. Tot în parc există o veche moară de vânt ce poate fi admirată și, în curând, un Rosarium nou-nouț ce se va întinde pe o suprafață de peste 5000mp. Vor fi plantați aici 7500 de fire de trandafiri din 150 de soiuri, dar și diverși arbori, arbuști și plante erbacee perene. Pentru cei care vor să-și petreacă și mai mult timp în Parcul Ciuperca, e bine de știut că există câteva locuri unde se poate mânca sau bea ceva (spre strada Isaccei) și că se pot închiria hidrobiciclete și stand-up padlles (SUP). 

Este situat pe Strada Isaccei și are o suprafață de 32.200 mp. Parcul se află în apropierea Sălii Polivalente și dispune de alei pietonale, spații verzi, bănci, foișor cu mese, loc de joacă pentru copii și toaletă ecologică. Aici veți putea admira busturile a 14 personalități de vază ale Dobrogei, la care se adaugă și cele ale lui Carol I și Mihail Kogălniceanu, amplasate în alte părți ale municipiului.

Este situat pe Strada Gloriei și are o suprafață de 25.982 mp. Parcul dispune de alei pietonale, bănci, spații verzi și un foișor recent reabilitat. În acest parc se află ruinele cetății Aegyssus, Muzeul de Istorie și Arheologie din Tulcea, dar și Monumentul Independenței, de unde și numele parcului. Recomandăm tuturor o vizită în acest loc, în a doua parte a zilei, dar mai ales la apus, priveliștea de lângă monument fiind impresionantă. RECOMANDARE: Dacă vă place să faceți mișcare, îmbrăcați-vă în ceva lejer și urcați treptele de câteva ori. Va fi cel mai eficient mod de a face puțin cardio în aer liber.

Piatra de temelie a fost pusă de însuși domnitorul Carol I cu prilejul vizitei din 17-18 octombrie 1879 la Tulcea. Pe pergamentul depus la baza fundației s-a scris atunci: „Anul 1879, luna octombrie, în șaptesprezece zile, de către Alteța Sa Regală Carol I, Domnul României, s-a pus această piatră fundament al a monumentului erigiat în orașul Tulcea, pe muntele Horei, în amintirea anexării Dobrogei de către România.” Execuția monumentului a fost încredințată sculptorului român George Vasilescu. Fondurile bănești necesare ridicării lucrării au provenit din colectă publică, prin grija „Ligii pentru propășirea Dobrogei” înființată în 1896 și condusă de Ioan Nenițescu și de arh. Grigore Tocilescu.  Monumentul dedicat reunirii Dobrogei cu România a fost conceput sub forma unui obelisc de 22m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal. Obeliscul a fost făcut din granit de Ravenna, pe el aflându-se stema României înconjurată de lauri, iar sub aceasta două plăci de bronz ce aminteau evenimentul în cinstea căruia s-a ridicat monumentul, precum și data la care urma să fie inaugurat. De-o parte și de alta a obeliscului, pe niște postamente semicirculare, au fost fixate alte două elemente sculpturale impresionante - un dorobanț cu arma pe umăr și cu o goarnă în mână, simbol al ostașilor români, iar în stânga un vultur, element principal al stemei Țării Românești, simbol al curajului și zborului spre înălțimi. Ambele s-au turnat la Veneția, din bronz, în atelierul lui Munaretti.  Din cauza morții neașteptate a sculptorului, în noiembrie 1898, monumentul a rămas neterminat. El a fost continuat, în următorii doi ani, conform planurilor lui G.Vasilescu de către sculptorul Constantin Bălăcescu. Astfel, în noiembrie 1899 statuia dorobanțului a fost adusă la Tulcea și instalată, iar în 1900 a sosit și efigia vulturului.  Monumentul a fost inaugurat într-un cadru festiv, la 2 mai 1904, în prezența familiei regale. Primarul orașului, N. Comișani, s-a adresat atunci înalților oaspeți: „O dorință a Majestății Voastre a fost îndeplinită: falnicul Monument al reanexării Dobrogei s-a înălțat pe acea stâncă frumoasă desemnată de Majestatea Voastră. El va vorbi posterității de vitejia dorobanțului și a Marelui Căpitan, gloriosul nostru Rege”. Distrus în timpul Primului Război Mondial de trupele de ocupaţie, monumentul va fi refăcut în 1935 prin grija arhitectului G.T. Ionescu, șeful serviciului tehnic al orașului, după macheta aflată la acea dată la Muzeul Militar din București. Din lipsa fondurilor băneşti, cele două elemente sculpturale – dorobanţul şi vulturul – nu au mai fost realizate. Cu prilejul pregătirilor pentru sărbătorirea centenarului Independenţei de Stat a României încep şi lucrările de refacere a monumentului. Prin contribuţia tulcenilor şi a sculptorului Cristea Grosu, monumentul a fost realizat în forma iniţială și inaugurat la 9 mai 1977. RECOMANDARE: Vizitați acest loc la răsărit, dacă sunteți matinali, sau la apus, pentru a vă bucura de o panoramă impresionantă a orașului. Oferiți-vă aici câteva momente de liniște pentru a vă conecta cu adevărat cu atmosfera unui oraș încărcat de istorie.

Primăria Tulcea a amenajat pe gardul Penitenciarului din oraș expoziţia istorică permanentă în aer liber „Tulcea de odinioară. Expoziţia a fost realizată printr-un parteneriat între Municipiul Tulcea, Penitenciarul Tulcea, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ,,Gavrilă Simion”. Aceasta este formată din panouri imprimate cu fotografii din istoria oraşului şi explicaţiile aferente și se întinde pe o lungime 221m, cu sistem de iluminare inclusiv pe timp de noapte.

Situat la marginea orașului Tulcea, la ieșirea spre localitatea Malcoci (în direcția Mahmudia-Murighiol), Satul Pescaresc Tradițional se întinde pe aproximativ 3 hectare și cuprinde case tradiționale, un bufet sătesc, o cherhana, mori de vânt, un centru de informare și diverse alte construcții ce formează un parc tematic sistematizat.  Cele trei alei principale încearca să reconstituie brațele Dunarii, pe fiecare fiind amplasate construcții reprezentative localităților din deltă. Fiecare casă e decorată în stilul celor din localitatea pe care o reprezintă și, la intrare, are afișată o „carte de identitate” sub forma unui panou cu informații în română și engleză, de unde turiștii și localnicii care îi trec pragul pot afla unde este situată localitatea, cum se poate ajunge la ea, ce anume este reprezentativ pentru locul respectiv, cu ce se ocupă oamenii din zonă și alte informații specifice, dacă ele există. Spre exemplu, în dreptul Casei Periprava sunt trecute informații referitoare la trecutul sumbru al localității unde comuniștii au exterminat mii de oameni, ajutați fiind și de gradul ridicat de izolare al comunei. Alături de Periprava, mai sunt casele Ceatalchioi, Chilia, Jurilovca, Mila 23, Crișan, Sulina, Sfântul Gheorghe, Murighiol, Letea. Prețurile de vizitare sunt modice: 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru cei până în 14 ani și gratuit pentru copiii de până în 6 ani. Mai ales primăvara și vara, locația găzduiește evenimente care mai de care mai ample, de la ateliere de pictură la workshop-uri tematice și de la sesiuni foto pentru proaspății căsătoriți la diverse festivaluri. Prima ediție a evenimentului „Scrumbii de Florii”, un festival gastronomic complex, a fost organizată și găzduită în acest loc de Satul Pescăresc în perioada 26-28 aprilie. Și se dorește să devină o tradiție care să se repete an de an de Florii.

„Sunt fericit că pot lăsa în urma mea amintiri legate de munca de dascăl, de sprijinitor al vieţii culturale tulcene și mai ales de cea de creație. Desenele, litografiile și acuarelele mele, rezultate dintr-o muncă de mai bine de cinci decenii, constituie darul pe care-l las, din dragoste, respect și recunoștință locurilor și oamenilor tulceni, în mijlocul cărora am trăit alături de cei dragi din familia mea.” scria artistul Constantin Găvenea în autobiografia sa, publicată în 1988 și intitulată „Zile trăite cu momente de tristețe”.  Imobilul ce găzduiește astăzi Casa Memorială „Constantin Găvenea” a fost construit în primele decenii ale secolului XX. Artistul tulcean a locuit în această casă din toamna anului 1942, în urma detașării sale din localitatea Sarichioi, stabilindu-se în orașul Tulcea împreună cu familia. Casa, restaurată de către Primăria Municipiului Tulcea, conține cinci săli de expoziție (un hol și patru camere), precum și atelierul maestrului din curtea casei. Sunt expuse obiecte personale, manuscrise, cărți și albume cu dedicații, fotografii, documente originale și fotocopii, toate în strânsă legătură cu viața și activitatea lui Constantin Găvenea. De asemenea, sunt prezente litografii, picturi și acuarele executate de artist în toate etapele sale de creație.   Înfiinţarea Casei Memoriale Constantin Găvenea este considerată un omagiu adus Marelui Om, ca un exemplu demn de urmat, un personaj simbol al acestui tarâm Nord-Dobrogean de care ne putem mândri in faţa întregii Europe. IMPORTANT: Pentru a putea vizita această atracție turistică, vă rugăm să sunați în prealabil pe numărul +40740074244, de marți până vineri, în intervalul orar 10:00 - 16:00. Mulțumim!

Casa Avramide este o componentă a Complexului Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord-Dobrogean ce aparține de Institutul de cercetări Eco–Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea.  Această superbă casă, cunoscută printre tulceni și drept Casa Colecțiilor, a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Alexandru Avramide, de etnie greacă. Acesta era un prosper întreprinzător local, ce deținea mai multe mori, ateliere, diverse spații comerciale, o fabrică de cherestea, dar și mai multe suprafețe agricole. Despre Alexandru Avramide se știe că sosea în orașul Tulcea în mijlocul secolului al XIX-lea, fiind determinat de o puternică ambiție și tenacitate, care mai apoi aveau să facă din acesta unul dintre cei mai bogați oameni din întreaga regiune. În apropierea anului 1890, Avramide a reușit să aducă în zonă doi meșteri italieni, cărora le-a încredințat toate cele necesare pentru construirea casei pe care o visa asemenea unui simbol al prosperității familiei. Din acel moment și până când edificiul a devenit cea mai frumoasă construcție din oraș nu a mai trecut mult timp. Amplasată chiar în centrul orașului Tulcea, fix lângă Biserica Sfântul Nicolae, casa considerată de lux se remarca în special prin încăperile de la nivelul inferior. Acestea sunt decorate cu stucatură pictată, plafoane pictate și beneficiază de uși în două canate, două fațade principale, iar la una dintre acestea se poate observa o scară impunătoare realizată din mozaic confecționat din marmură. După anul 1944, casa a fost transformată în sediul Comitetului Democratic Grec, iar de la data de 14 noiembrie a anului 1949 a fost semnat actul prin care a luat naștere Muzeul „Delta Dunării”, care s-a deschis în mod oficial abia pe 1 mai 1950. Muzeul ocupa două camere din întreaga clădire și deținea în patrimoniul său 872 de materiale complementare sau obiecte. Între anii 1952-1953 în același imobil și-a desfășurat activitatea Inspectoratul Școlar al județului Tulcea. Pentru ca abia din anul 1957 să aibă loc primele reorganizări ale muzeului. Din anul 1959 la demisolul clădirii a funcționat o secție specială de arheologie și etnografie, însă aceasta a fost închisă în anul 1962. Din anul 1964 când au fost construite la demisolul clădirii bazinele pentru acvariu, împreună cu alăturarea unei colecții formate din 1500 de piese biologice, plus un ierbar voluminos, casa a funcționat în complexitatea sa drept muzeu de științe ale naturii. Recent edificiul a fost reabilitat printr-un proiect denumit „Restaurarea și Reabilitarea a două clădiri de patrimoniu din municipiul Tulcea incluse în circuitele turistice regionale” oferind în ziua de astăzi printr-o expoziție modernă, principalele elemente istorice ale orașului Tulcea, dar și ale familiei Avramide. Tot aici sunt puse în valoare perfect diverse obiecte de patrimoniu provenite din colecțiile Institului de Cercetări Eco–Muzeale „Gavilă Simion” Tulcea.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea este găzduit astăzi în fostul sediu al Băncii Naționale a României – Agenția Tulcea. Clădirea este una dintre edificiile publice emblematice pentru municipiu, constituind, împreună cu alte construcții, exemple valoroase ale arhitecturii de forme naționale.  Construcția are la bază un proiect elaborat în 1924 și a fost ridicată în perioada interbelica (1924-1927), deci la finele epocii de manifestare a curentului național în arhitectura României. Acest edificiu public poate fi considerat un exemplar reușit al arhitecturii moderne, edificate pe valorile celei tradiționale, ce a marcat prima parte a secolului al XX-lea.  Patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară reflectă, prin diversitatea colecțiilor, un model cultural unic generat de conviețuirea etnică dintre români și celelalte populații. Cele aproximativ 8600 de piese alcătuiesc un fond etnografic inestimabil decodificabil în cadrul colecțiilor de artă populară și port popular, etnografie, patrimoniu industrial și foto-document. Muzeul a fost recent reabilitat, renovat și redeschis și încântă privirile vizitatorilor cu colecțiile de ștergare, vase de metal, covoare și artă populară aromânească. De asemenea, muzeul găzduiește și expoziții tematice temporare!