Templul Israelit

Imobilul a fost construit în a doua jumătate a sec.XIX de comerciantul grec Ilie Lichiardopol, de aici și numele. După 1940, Teodor Lichiardopol, moștenitorul de drept, vinde imobilul Ministerului Instrucției Publice ca local de școală. Din relatările unor notabilități tulcene, în salonul cu pictură murală de la etajul clădirii au fost semnate, la 18 noiembrie 1878, actele de preluare a Dobrogei de către autoritățile românești. Din păcate, clădirea este astăzi o ruină.

Imobilul a fost construit în anul 1868, fiind comandat de guvernatorul Sangeacului Tulcea, Ismail Bey Pașa, ca sediu pentru liceul turcesc. Clădirea a fost ridicată prin prestațiile locuitorilor și cu sprijinul bănesc al cerchezilor stabiliți în oraș, care fiind scutiți o vreme de dări, au oferit bani pentru construirea ei. După plecarea forțată din oraș a lui Ismail Bey Pașa, clădirea a rămas un timp neutilizată și apoi a fost transformată în cazarmă. Din 1878, localul a fost folosit ca sediu al Primăriei Tulcea și din 1968 al Sfatului Popular al orașului Tulcea. În ultimii ani clădirea a adăpostit sediile unor firme, cea mai recentă fiind Deltacons. Ca și-n cazul fostei școli turcești, sperăm că și această clădire istorică să fie reabilitată și valorificată în scop cultural-turistic.

Școala turcească a funcționat pe lângă Geamia Aziziye, fiind inaugurată în anul 1863, în timpul sultanului Abdulaziz. Clădirea a fost construită în stilul arhitectural specific perioadei, cu parter, etaj și acoperiș cu olane. În această zonă se afla mahalaua turcească, aici fiind situate principalele edificii publice ale orașului, devenit reședință de sangeac: geamia, conacul pașei, bazarul, portul și altele. Ne punem speranța că această clădire istorică își va recăpăta strălucirea și importanța de altă dată.

Ucrainenii din Tulcea sunt în principal urmașii vechilor cazaci ce și-au văzut desființată patria, Sicia Zaporojeană, în 1775 și au încercat refacerea ei în 1813 în zona Dunăvățului (Sicia Transdunăreană). Biserica cu gramul „Schimbarea la Față”, cunoscută și ca Biserica Ucraineană, întrucât este ridicată între 1872-1882 de rușii (ucrainenii) ce își aveau mahalaua aici, pe locul unei bisericuțe mai vechi, din 1833. Casa veche, rămasă stingheră în apropiere, la intersecția străzii Mici cu strada Păcii, este Casa Parohială a Bisericii Ruse, construită în anii 1940-1941.

Impresionanta biserică este situată pe Strada Traian și a fost înălțată pe locul celei vechi din 1872, împreună cu școala din apropiere, de coloniștii germani veniți din localitatea Malcoci și stabiliți în Tulcea. Actuala stradă Mircea Vodă din fosta mahala germană purta numele de Strada Nemțească.

Frumoasa biserică este situată pe Str. Concordiei, fiind înălțată cu contribuția armenilor tulceni, proveniți din Armenia Apuseană, dar și a negustorilor aflați în trecere prin oraș. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1882, pe locul unde existsa un mic paraclis încă din 1830. Locul pe care s-a ridicat biserica a fost donat de familia Garabetian iar lucrările de construcție au durat trei ani și au fost începute sub coordonarea fruntașilor comunității armene, Hampartum Garabetian, Simon Meldovian și Mihram Caragcian.  Alegerea hramului nu a fost întâmplătoare, patronul spiritual, Sf. Grigore Luminătorul, fiind cel care a adus lumina creștinității în Armenia și datorită sprijinului căruia, regele armean Tiridates a adoptat creștinismul în anul 301, Armenia fiind primul stat în care acesta devine religie oficială.

Era numită pe vremuri Biserica Mocănească, ridicată în 1876 de mocanii prislăveni, în timpul în care Catedrala Sf. Nicolae a fost închisă, din ordinul stăpânirii turcești. Credit foto: Lelia Postolache & Felix Lucian Neculai

Geamia Azizyie din Tulcea a fost construită în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85cm. Frumoasa construcție are în dotare un număr impresionant de ferestre (32), amplasamentul lor fiind de 18 în zona superioară şi asigurând iluminarea naturală pentru terasa interioară ce împrejmuieşte geamia pe trei laturi şi un număr de 14 ferestre în zona inferioară. De la început, pe lângă geamie a funcţionat o şcoală turcească, care îşi avea sediul în imobilul din (actuala) str. Independenţei nr.4, existent şi astăzi. Minaretul geamiei, vizibil și în zilele noastre, datează din anul 1897, când a fost reconstruit din fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Biserica este situată chiar în centrul orașului, pe Strada Păcii, fiind cunoscută printre localnici drept „Biserica cu Ceas” sau „Biserica bulgărească”. Aceasta a fost clădită în 1852 de comunitatea bulgară și ctitorită de Beiul Dumitrache Teodorof, Stefanache Teodorof și Hagi Veliu, primul și ultimul avându-și pietrele tombale în curtea bisericii. Clopotnița a fost ridicată în stil gotic în anul 1857. Merită spus că frumosul locaș și întreaga suprafață de 5000mp au rămas prin compensație de la comunitatea bulgară odată cu schimbul de populație din 1940. În anul 1942 deținea 5 imobile și 2 locuri virane. Biserica deține icoane pictate de Cardas, monahul Sofonie, Hiriciaschi, D.Stanislavov, N.Pavlovici, Hotinci Ivan și zugravul Iorgu Nicolae, pictate in ulei pe lemn și achiziționate între anii 1860-1899.