Casa Avramide

Imobilul, aflat pe str. 9 Mai, nr.4, înscris în Lista Monumentelor Istorice (cod TL-II-m-B -05972), a fost construit în preajma anului 1911, în stilul neoromânesc. Comanditarul acestuia a fost Alexandru Calafeteanu, profesor din Tulcea, care l-a avut în proprietate până în anul 1947. În perioada 1958-2005 a îndeplinit câteva funcțiuni publice: Casa Pionierilor, spațiu aflat în administrarea Muzeului „Delta Dunării” Tulcea, destinat inițial colecției de artă plastică și ulterior celei de artă populară și etnografie. Clădirea a fost retrocedată în anul 2005 urmașilor lui Alexandru Calafeteanu, iar în prezent este locuință privată.

Imobilul a fost constuit în anul 1866 de Lazăr Lazarov. În 1927 a fost cumpărat de Nicolae Georgescu, avocat, deputat și senator în perioada interbelică din partea Partidului Național Țărănesc. În 1932, la parterul clădirii, erau birourile oborului de cereale și ale târgului de vite din Piața Sfântu Gheorghe. Din anul 1950 aici au funcționat SANEPID-ul și mai multe magazine. În prezent clădirea este în proprietatea moștenitorilor lui Nicolae Georgescu, iar la parterul construcției funcționeaza o farmacie. Mai multe detalii despre povestea acestei case istorice vă invităm să citiți pe https://mistereledunarii.wordpress.com/2021/04/27/misterele-dunarii-top-10-locul-07-cea-mai-veche-casa-din-tulcea/

Casa Borș se află în zona istorică a orașului, la câțiva pași de Catedrala „Sf.Nicolae”, de Teatrul „Jean Bart”, de Casa Avramide și de alte clădiri de patrimoniu. Ștefan Borș, fostul proprietar al acestei frumoase case, ridicată în anul 1905 și reabilitată recent, s-a născut în anul 1858 în Neamț. După absolvirea studiilor superioare la București s-a întors în județul natal unde și-a început activitatea profesională fiind copist în Biroul circumscripției de lucrări publice din Piatra-Neamț. În anul 1883, ca tânăr inginer și antreprenor, a realizat diverse lucrări de infrastructură în Iași.  Destinul a făcut ca la vârsta de 26 ani, în 1884, să se mute la Tulcea, preluând conducerea Serviciului Tehnic al Județului, instituție pe care a condus-o cu profesionalism timp de patru ani. Șase ani mai târziu, în 1894, având 36 de ani, a devenit primarul municipiului Tulcea; la fel și-n 1906 și 1911. Cariera sa politică a continuat ca senator în Parlamentul României.  În cei 43 de ani petrecuți aici, ca antreprenor, inginer sau om politic, în Tulcea s-au construit prin implicarea sa directă 14 școli, 12 biserici, 3 cazărmi, 3 spitale, un teatru, o sală de conferințe și Palatul Pescăriilor. De asemenea, a reabilitat Palatul Administrativ, fostul Conac al Pașei și actualul Muzeu de Artă, a realizat cadastrul orașului, a racordat populația la rețeaua de apă și energie electrică, a construit străzi cu trotuare pavate și multe altele.  Ștefan Borș s-a stins din viață pe 7 iunie 1928, când orașul era în pline pregătiri pentru serbările prilejuite a 50 de ani de la realipirea Dobrogei de statul român. El este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Tulcea alături de prima sa soție și de unul dintre cei șapte copii pe care i-a avut.  În acest frumos imobil se spune că a locuit până în 1921 când a vândut proprietatea Băncii Dunărea. Din 1968 clădirea a devenit sediul Comenduirii Garnizoanei Tulcea sau Casa Armatei cum era cunoscută de mai toți tulcenii. Clădirea a fost reabilitată recent și merită admirată, chiar dacă nu poate fi vizitată.

Casa a fost construită în perioada 1870-1875, iar din anul 1929 a intrat în proprietatea lui Constantin Motomancea, profesor de matematică și director al liceului care astăzi poartă numele ,,Spiru Haret”, deosebit de implicat în viața socio-culturală a orașului. Imobilul a fost naționalizat în anul 1950, aici funcționând pentru o perioadă Poliția Tulcea. Din fericire, chiar dacă în prezent găzduiește un cabinat notarial, această casă a fost recent reabilitată și poate fi admirată și fotografiată de la stradă.

Imobilul a fost construit în a doua jumătate a sec.XIX de comerciantul grec Ilie Lichiardopol, de aici și numele. După 1940, Teodor Lichiardopol, moștenitorul de drept, vinde imobilul Ministerului Instrucției Publice ca local de școală. Din relatările unor notabilități tulcene, în salonul cu pictură murală de la etajul clădirii au fost semnate, la 18 noiembrie 1878, actele de preluare a Dobrogei de către autoritățile românești. Din păcate, clădirea este astăzi o ruină.

Imobilul a fost construit în anul 1868, fiind comandat de guvernatorul Sangeacului Tulcea, Ismail Bey Pașa, ca sediu pentru liceul turcesc. Clădirea a fost ridicată prin prestațiile locuitorilor și cu sprijinul bănesc al cerchezilor stabiliți în oraș, care fiind scutiți o vreme de dări, au oferit bani pentru construirea ei. După plecarea forțată din oraș a lui Ismail Bey Pașa, clădirea a rămas un timp neutilizată și apoi a fost transformată în cazarmă. Din 1878, localul a fost folosit ca sediu al Primăriei Tulcea și din 1968 al Sfatului Popular al orașului Tulcea. În ultimii ani clădirea a adăpostit sediile unor firme, cea mai recentă fiind Deltacons. Ca și-n cazul fostei școli turcești, sperăm că și această clădire istorică să fie reabilitată și valorificată în scop cultural-turistic.

Școala turcească a funcționat pe lângă Geamia Aziziye, fiind inaugurată în anul 1863, în timpul sultanului Abdulaziz. Clădirea a fost construită în stilul arhitectural specific perioadei, cu parter, etaj și acoperiș cu olane. În această zonă se afla mahalaua turcească, aici fiind situate principalele edificii publice ale orașului, devenit reședință de sangeac: geamia, conacul pașei, bazarul, portul și altele. Ne punem speranța că această clădire istorică își va recăpăta strălucirea și importanța de altă dată.

Pe strada Babadag, una dintre cele mai importante străzi ale municipiului, se află situată Sinagoga, așa cum o denumesc toți tulceni, sau Templul Israelit, așa cum apare în documentele oficiale și cum este numită de evreii tulceni, atâția câți au mai rămas.  Pare o construcție care a călătorit în timp, fiind singura de acest gen pe întreaga stradă, străjuită de o parte și alta de blocuri din beton. Pe vremuri, strada Babadag, alături de străzile înconjurătoare, constituia centrul cartierului evreiesc al Tulcei, al cărui număr de suflete atingea, în 1910, aproximativ două mii. Mahalaua israelită, așa cum era numită de tulceni, s-a format mai târziu și mai încet decât cele românești, grecești sau bulgărești, poate și pentru faptul că negoțul tulcean a fost multă vreme un fief al grecilor și al armenilor.  Templul Israelit este un vestigiu aproape singuratic al unei comunități numeroase și importante a orașului, din care mai există astăzi doar câteva zeci de reprezentanți. Din când în când, frumoasa sinagogă găzduiește diverse evenimente culturale.

Geamia Azizyie din Tulcea a fost construită în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85cm. Frumoasa construcție are în dotare un număr impresionant de ferestre (32), amplasamentul lor fiind de 18 în zona superioară şi asigurând iluminarea naturală pentru terasa interioară ce împrejmuieşte geamia pe trei laturi şi un număr de 14 ferestre în zona inferioară. De la început, pe lângă geamie a funcţionat o şcoală turcească, care îşi avea sediul în imobilul din (actuala) str. Independenţei nr.4, existent şi astăzi. Minaretul geamiei, vizibil și în zilele noastre, datează din anul 1897, când a fost reconstruit din fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.