Muzeul de Etnografie și Artă Populară

Vizitarea și achiziționarea lucrărilor de artă plastică și decorativă din cadrul Galeriilor de Artă „Uniunea Artiștilor Plastici (UAP)” din România - Filiala Tulcea se poate face de luni până vineri, în intervalul orar 13:00 - 17:00. În schimb, pentru diverse achiziții extra-program, vă rugăm să sunați la numărul 0754407692.

Municipiul Tulcea are din anul 2023 trasee de hiking și circuite de mountain-bike în Pădurea Bididia (ieșirea din oraș în direcția Agighiol-Sarichioi)! Amenajarea acestora a fost realizată de Primăria Municipiului Tulcea şi Direcţia Silvică Tulcea. Circuitul de mountain-bike a fost inaugurat oficial cu prilejul Concursului Aegyssus XCO, rămânând de atunci la dispoziţia tuturor celor pasionaţi de acest sport, dar și a iubitorilor de drumeții în natură. Traseele beneficiază de marcaje. Harta de mai jos te va ajuta în organizarea escapadei în frumoasa Pădure Bididia, indiferent dacă îți vei dori să o explorezi la pas sau pedalând. Nu uita să fii însă îmbrăcat și echipat cât mai adecvat și să sporești atenția dacă vei ajunge în zona Carierei Bididia. Mai multe detalii despre regulile de vizitare poți citi aici.

Aceasta este piața centrală a Municipiului Tulcea, cunoscută printre localnici și drept Piața Civică.  Monumentul lui Mircea cel Bătrân a fost ridicat inițial în anii 1900-1902 pe locul numit până în anul 1947 drept Piața Mircea (azi rondul de la Hotel Delta). Monumentul avea un soclu de 5 m, alcătuit din blocuri de granit. Statuia, înaltă de 4 m, îl reprezenta pe domnitor în armură, cu mantia pe umăr, cu coroana princiară pe cap, cu sabia în mâna stângă şi buzduganul în mâna dreaptă. La baza soclului erau amplasaţi doi lei ţinând sub labe trofee obţinute de domnitor în luptele cu duşmanul. În faţa monumentului era plasată o placă de bronz pe care era gravată titulatura domnitorului „Io Mircea Mare Voievod şi Domn de amândouă părţile de peste toată Dunărea până la Marea cea Mare şi cetatea Darstorului stăpânitor”.  Distrus de către trupele de ocupaţie în 1916-1918, din monument a rămas doar soclul ce se mai păstrează şi azi în parcul T.A.V.S. de pe Strada Păcii. Cu toată strădania unor comitete de iniţiativă constituite în perioada interbelică, monumentul nu a mai fost refăcut. În anul 1940, pe soclul monumentului a fost amplasată, pentru scurt timp statuia Regelui Ferdinand I, adusă de la Ismail. Actuala statuie ecvestră a lui Mircea cel Bătrân din centrul oraşului este opera sculptorului Ion Jalea şi a fost dezvelită la 1 decembrie 1972. Pe frontispiciul piedestalului, pe o placă de marmură, este scris „Mircea cel Bătrân. Domn al Ţării Româneşti 1386 – 1418”. O iniţiativă a Fundaţiei “Galeriile Acum” în 2002 de a reface monumentul din 1902 s-a finalizat, din păcate, cu un monument ce nu respecta proporţiile şi nici toate elementele acestuia. Tot în Piața Civică veți putea admira o frumoasă fântână arteziană, concepută din mozaic cu elemente și detalii ce vorbesc despre fauna și flora specifică deltei. De asemenea, un alt mozaic impresionant poate fi admirat pe Blocul Belvedere. E o operă foarte colorată realizată de artistul plastic Spiru Chintilă în 1978, prezentând într-un stil socialist dezvoltarea socio-economică a orașului după al Doilea Război Mondial.  RECOMANDARE: În această piață, pe lângă spațiul larg deschis, există numeroase bănci pentru relaxare și odihnă, un loc de joacă, dar și deja celebrii porumbei hrăniți de toată lumea. Așadar, e un loc de neratat pentru familiile cu copii. BINE DE ȘTIUT: În Piața Civică se organizează cele mai multe evenimente, mai ales în sezon: festivaluri, târguri, spectacole, concursuri ș.a. Cel mai ușor este să urmăriți agenda de evenimente din aplicație pentru a fi la curent cu toate acestea.

Este situat pe Strada Isaccei și are o suprafață de 99.800 mp. Este cel mai mare parc din Municipiul Tulcea și vine practic ca o extensie a falezei Ivan Patzaichin. Mulți dintre tulceni aleg să-și înceapă plimbarea pe faleză și să continue și cu „o tură de Ciuperca”. De asemenea, este cel mai frecventat loc pentru pasionații de pescuit. Pe lângă aleile pietonale și pistă dedicată de biciclete, veți găsi aici două spații dedicate de joacă pentru copii, un nou gravity-park, o plajă din nisip dotată cu umbrele de soare, zonă de grătare și foișoare cu mese, un bazin acoperit de înot. Tot în parc există o veche moară de vânt ce poate fi admirată și, în curând, un Rosarium nou-nouț ce se va întinde pe o suprafață de peste 5000mp. Vor fi plantați aici 7500 de fire de trandafiri din 150 de soiuri, dar și diverși arbori, arbuști și plante erbacee perene. Pentru cei care vor să-și petreacă și mai mult timp în Parcul Ciuperca, e bine de știut că există câteva locuri unde se poate mânca sau bea ceva (spre strada Isaccei) și că se pot închiria hidrobiciclete și stand-up padlles (SUP). 

Piatra de temelie a fost pusă de însuși domnitorul Carol I cu prilejul vizitei din 17-18 octombrie 1879 la Tulcea. Pe pergamentul depus la baza fundației s-a scris atunci: „Anul 1879, luna octombrie, în șaptesprezece zile, de către Alteța Sa Regală Carol I, Domnul României, s-a pus această piatră fundament al a monumentului erigiat în orașul Tulcea, pe muntele Horei, în amintirea anexării Dobrogei de către România.” Execuția monumentului a fost încredințată sculptorului român George Vasilescu. Fondurile bănești necesare ridicării lucrării au provenit din colectă publică, prin grija „Ligii pentru propășirea Dobrogei” înființată în 1896 și condusă de Ioan Nenițescu și de arh. Grigore Tocilescu.  Monumentul dedicat reunirii Dobrogei cu România a fost conceput sub forma unui obelisc de 22m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal. Obeliscul a fost făcut din granit de Ravenna, pe el aflându-se stema României înconjurată de lauri, iar sub aceasta două plăci de bronz ce aminteau evenimentul în cinstea căruia s-a ridicat monumentul, precum și data la care urma să fie inaugurat. De-o parte și de alta a obeliscului, pe niște postamente semicirculare, au fost fixate alte două elemente sculpturale impresionante - un dorobanț cu arma pe umăr și cu o goarnă în mână, simbol al ostașilor români, iar în stânga un vultur, element principal al stemei Țării Românești, simbol al curajului și zborului spre înălțimi. Ambele s-au turnat la Veneția, din bronz, în atelierul lui Munaretti.  Din cauza morții neașteptate a sculptorului, în noiembrie 1898, monumentul a rămas neterminat. El a fost continuat, în următorii doi ani, conform planurilor lui G.Vasilescu de către sculptorul Constantin Bălăcescu. Astfel, în noiembrie 1899 statuia dorobanțului a fost adusă la Tulcea și instalată, iar în 1900 a sosit și efigia vulturului.  Monumentul a fost inaugurat într-un cadru festiv, la 2 mai 1904, în prezența familiei regale. Primarul orașului, N. Comișani, s-a adresat atunci înalților oaspeți: „O dorință a Majestății Voastre a fost îndeplinită: falnicul Monument al reanexării Dobrogei s-a înălțat pe acea stâncă frumoasă desemnată de Majestatea Voastră. El va vorbi posterității de vitejia dorobanțului și a Marelui Căpitan, gloriosul nostru Rege”. Distrus în timpul Primului Război Mondial de trupele de ocupaţie, monumentul va fi refăcut în 1935 prin grija arhitectului G.T. Ionescu, șeful serviciului tehnic al orașului, după macheta aflată la acea dată la Muzeul Militar din București. Din lipsa fondurilor băneşti, cele două elemente sculpturale – dorobanţul şi vulturul – nu au mai fost realizate. Cu prilejul pregătirilor pentru sărbătorirea centenarului Independenţei de Stat a României încep şi lucrările de refacere a monumentului. Prin contribuţia tulcenilor şi a sculptorului Cristea Grosu, monumentul a fost realizat în forma iniţială și inaugurat la 9 mai 1977. RECOMANDARE: Vizitați acest loc la răsărit, dacă sunteți matinali, sau la apus, pentru a vă bucura de o panoramă impresionantă a orașului. Oferiți-vă aici câteva momente de liniște pentru a vă conecta cu adevărat cu atmosfera unui oraș încărcat de istorie.

Prima atestare documentară a Cetății Aegyssus corespunde cu începutul procesului de integrare a Dobrogei în limitele statului roman. Ovidius menționează cucerirea orașului în anul 12 d.Hr. de către dacii nord-dunăreni și reocuparea sa de trupele romane. Conform poetului roman, Aegyssus era deja un oraș vechi (uetus urbs), apărat de ziduri puternice, situat pe malul Dunării, într-un loc înalt la care cu greu se putea ajunge.  În izvoarele antice târzii, numele orașului, probabil de origine celtică, apare în diferite forme: Egiso (Itinerarium Antonini 226, 2); Aegissos, respectiv Accisso (Notitia Dignitatum Or. 39, 8, 17; 34); Aϊγισσος (Hierocles, Synecdemos, 637, 14); Aϊγιστον (Procopius din Cesareea, De Aedificiis, 4, 7, 20); Egypsum (Geograful din Ravena IV, 5).  Materialele arheologice şi epigrafice de epocă romană evidențiază o populaţie cosmopolită, alcătuită din veterani, negustori, armatori, proprietari funciari. O stelă funerară descoperită pe strada Miron Costin atestă faptul că, la mijlocul secolului II d.Hr. oraşul deținea un teritoriu în care se aflau așezări de tip villae rusticae şi ferme rurale.  Aegyssus a fost mai presus de toate un important sediu de garnizoană pentru trupele care aveau misiunea de a apăra o regiune de frontieră a Imperiului Roman. Unități din legio V Macedonica și flota romană a Dunării (classis Flavia Moesica) aveau rolul de a apăra orașul.  În a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr., o ștampilă pe o tegulă menționează numele unei unități auxiliare – cohors II Flavia Brittonum. Mai târziu, în perioada romană târzie fortificaţia capătă un rol deosebit de important în sistemul defensiv al provinciei și devine sediul pedaturii inferioare a Legiunii I Iovia, dar și a unei unități de cavalerie (cuneus equitum armigerorum).  În secolul al VI-lea este sediul unei episcopii, după cum reiese din Notitia Episcopatum și figurează în lista lui Procopius din Caesareea printre cetăţile refăcute de împăratul Iustinian în Scythia. Multe din materialele arheologice descoperite în timpul cercetărilor organizate pe locul cetății antice, în Parcul Monumentul Independenței, se regăsesc în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Arheologie, muzeu aflat fix lângă ruinele cetății. De neratat dacă ajungeți în acest loc.

Situat la marginea orașului Tulcea, la ieșirea spre localitatea Malcoci (în direcția Mahmudia-Murighiol), Satul Pescaresc Tradițional se întinde pe aproximativ 3 hectare și cuprinde case tradiționale, un bufet sătesc, o cherhana, mori de vânt, un centru de informare și diverse alte construcții ce formează un parc tematic sistematizat.  Cele trei alei principale încearca să reconstituie brațele Dunarii, pe fiecare fiind amplasate construcții reprezentative localităților din deltă. Fiecare casă e decorată în stilul celor din localitatea pe care o reprezintă și, la intrare, are afișată o „carte de identitate” sub forma unui panou cu informații în română și engleză, de unde turiștii și localnicii care îi trec pragul pot afla unde este situată localitatea, cum se poate ajunge la ea, ce anume este reprezentativ pentru locul respectiv, cu ce se ocupă oamenii din zonă și alte informații specifice, dacă ele există. Spre exemplu, în dreptul Casei Periprava sunt trecute informații referitoare la trecutul sumbru al localității unde comuniștii au exterminat mii de oameni, ajutați fiind și de gradul ridicat de izolare al comunei. Alături de Periprava, mai sunt casele Ceatalchioi, Chilia, Jurilovca, Mila 23, Crișan, Sulina, Sfântul Gheorghe, Murighiol, Letea. Prețurile de vizitare sunt modice: 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru cei până în 14 ani și gratuit pentru copiii de până în 6 ani. Mai ales primăvara și vara, locația găzduiește evenimente care mai de care mai ample, de la ateliere de pictură la workshop-uri tematice și de la sesiuni foto pentru proaspății căsătoriți la diverse festivaluri. Prima ediție a evenimentului „Scrumbii de Florii”, un festival gastronomic complex, a fost organizată și găzduită în acest loc de Satul Pescăresc în perioada 26-28 aprilie. Și se dorește să devină o tradiție care să se repete an de an de Florii.

Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind cumpărată în anul 1932 de Camera de Comerț și Industrie Tulcea, instituție ce funcționa din anul 1909. Viața comercială intensă determină cerințe de credit comercial și de informare specializată, drept urmare se deschid noi instituții bancare, iar Camera de Comerț funcționează ca birou de informații comerciale.

Casa Elvețiană din Tulcea este fostul sediu al Consulatului Austriac, menționat ca atare la 1864, fiind construită pe strada 9 Mai (fosta Paul Stătescu). Este extrem de diferită în peisajul locului, unică în tot peisajul tulcean prin arhitectura ce amintește atât de specificul german, cât și de cel dobrogean. Din păcate, clădirea este astăzi într-un stare avansată de paragină. Însă merită menționată pentru a conștientiza cât de diferit și cosmpolit era cândva Municipiul Tulcea.