Muzeul Ivan Patzaichin

Cetatea Medievală din Enisala este situată la 2 km de localitatea cu același nume, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag. Aceasta a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV, cu scop militar, foarte probabil de către negustorii genovezi, deţinători ai monopolului navigaţiei în Marea Neagră.  Fortăreața are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile terenului; zidurile şi bastioanele se păstrează în unele puncte pe o înălţime de 5-10 m. Integrată, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sistemului defensiv al Ţării Româneşti, cetatea a fost abandonată în contextul înaintării stăpânirii turceşti la nord de Gurile Dunării (sfârşitul sec. XV) şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră. Pe lângă vizitarea cetății, aici merită să ajungeți și pentru a vă bucura de una dintre cele mai frumoase priveliști din tot județul Tulcea, mai ales la apus.

Ansamblul arhitectural „Gospodăria Țărănească conservată in-situ” de la Enisala reprezintă o veritabilă carte de identitate a comunității dobrogene. Acest spațiu înfățișează arhitectura tradițională specifică Dobrogei de Nord de la începutul secolului al XX-lea. Imobilul a fost achiziționat în anul 1971 de către Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, restaurat și deschis publicului. Astfel, ansamblul cuprinde casa mare (cu magazie, bucătărie și chilier) și anexele: casa mică, cuptorul de vară, porumbarul, samalâcul, fântâna și șoproanele. Casa mare a fost construită în stilul specific zonei: făcută pe temelie de piatră, cu pereți din lut și paie, acoperită cu stuf. Are o structură simplă, formată din tindă și două camere — una dintre ele era spațiu de locuit, iar cealaltă era „casa bună” sau „casa frumoasă”, unde se organizau evenimentele familiei și unde se ținea zestrea. Aceste camere sunt decorate cu ștergare și alte țesături, create de femei prin prelucrarea bumbacului, a cânepii și a lânii. Pentru a ilustra activitățile bărbatului nord-dobrogean, în exteriorul casei pot fi văzute căruțe și instrumentar potrivit pentru munca câmpului, pentru olărit sau pentru pescuit. E bine de știut că muzeul poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Taxa de vizitare este de 6 lei/adult și de 3 lei/elev/student/pensionar. Sursa informațiilor: https://muzeedelasat.ro/muzee/gospodaria-enisala/

Sarichioi este unul dintre cele mai mari și frumoase sate din tot județul Tulcea. E un loc încărcat de istorie, de un pitoresc și farmec aparte.  Sarichioi e totodată „inima comunității de ruși-lipoveni” din toată România, aici trăind cel mai mare grup etnic de pe tot teritoriul țării. Practic, din cei 3000 de locuitori, 90% sunt lipoveni. Asta aduce satului o încărcătură deosebit de valoroasă în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile locului. Dacă îți dorești o experiență pe care să nu o uiți toată viața, atunci alege să petreci Paștele la Sarichioi. Cu alte cuvinte, în vacanța ta de la Tulcea trebuie musai să incluzi și o vizită la Sarichioi. Plimbă-te la pas pe străduțele din zona istorică a satului, acolo unde vei putea admira gospodării lipovenești vechi de mai bine de un secol. De asemenea, vizitează cele două biserici lipovenești, una mai frumoasă decât alta. Și, nu în ultimul rând, bucură-te de atmosfera din bătrânul port pescăresc. Dacă ești cu copii, atunci e bine de știut că vei găsi aici un loc generos de joacă.

Sicia Transdunăreană de la Dunavățu de Sus se afla, în sec.XIX, pe teritoriu otoman, cazacii transdunăreni fiind supuși Înaltei Porți. În această calitate, ei nu plăteau taxe sau alte datorii suplimentare, dar erau obligați să acorde ajutor militar turcilor în caz de război. Principala ocupație a cazacilor era, de fapt, apărarea granițelor otomane împotriva Imperiului Rus, relațiile dintre cele două state fiind mereu tensionate. Liderul acestora era atamanul-coșovei. La mutarea Siciei la Dunavăț, coșovei era Samiilo Kalneboloțki (1809 – circa 1814). După mutare, Kalneboloțki i-a cedat locul lui Leah, cel mai probabil un țăran polonez. După Leah, coșovei a fost Litvin, un om foarte evlavios, care, la sfatul preotului Siciei, un anume Luchian, s-a călugărit la mănăstirea Mirnopoian, acolo unde a și murit. În același timp cu Litvin, coșovei a fost și Olexa Riasnei, care a fost destituit din funcție și pedepsit prin biciuire, după un scandal iscat într-una dintre raialele siciei. Azi nu e nimic de vizitat care să vorbeaască despre prezența cazacilor la Dunăvăț, însă merită să vă imaginați că ei ocupau această parte din Tulcea în urmă cu câteva secole. Vă invităm să aflați toată povestea cazacilor zaporojeni de la Sicia Transdunăreană în acest articol.

Venind cu mașina din direcția Sarinasuf - Iazurile - Valea Nucarilor, veți avea în față Dealurile Agighiolului. Acestea impresionează prin înălțimea lor, parcă nespecifică acestei zone cu lacuri, iazuri și mult stuf. „Situl ROSCI0060 Dealurile Agighiolului” fac parte din reteaua Natura 2000 și protejeaza habitate si specii pe o suprafata de aproape 1500 ha, la nord de lacul Razelm. Merită spus că pe aceste dealuri a fost găsită și o comoară a unui prinț trac. Dar cel mai bine e să-i aflați povestea bucurându-vă de o plimbare pe aceste dealuri. Urmați panourile și indicatoarele de pe traseul „Comorile de la Agighiol”, prima poteca tematică amenajată pentru Geoparcul Dobrogea Chimerica. Poteca a fost realizată într-un parteneriat dintre asociatiile „Mai mult Verde” și „GeoD pentru promovarea geodiversitatii”, prin sprijinul Primăriei Valea Nucarilor.

Localitatea Murighiol a fost întemeiată pe ruinele cetății străvechi Halmyris. Totuși, există și teoria conform căreia înainte de Halmyris, la doar 3-4 km est de cetate, s-ar fi aflat o altă cetate denumită Salmorus, iar întregul teritoriu aparținea de provincia Scythia. Denumirea Salmorus pare a proveni, pe bună dreptate, de la cele trei lacuri sărate existente la Murighiol - Lacul Sărătura I, II și III. Acestea sunt lacuri producătoare de nămol negru sapropelic, utilizat în terapia și profilaxia alternativă a mai multor boli. De asemenea, lacul Sărătura I este recomandat pentru băi terapeutice, deoarece apa sa are o mineralizare de 6,7 grame/litru. În același timp, lacul Sărătura III a fost declarat rezervație naturală protejată în interes biologic, astfel că nu poate fi exploatat nici în scopuri medicale.

Situl arheologic Halmyris, situat la 2,5 km est de satul Murighiol, este o puternică cetate romană şi romano-bizantină, sediu al unor unităţi militare şi staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Aici au fost dezvelite monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă, între acestea bazilica episcopală cu cripta primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion. E bine de știut că Cetatea Halmyris poate fi vizitată, de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Taxa de acces în sit este de 6 lei/adult și 3 lei de elev/student/pensionar. În călătoria ta în această parte a județului, o oprire aici e de neratat! Mai multe informații despre acest loc istoric vă invităm să citiți în acest articol.

Dacă vă doriți să faceți câțiva pași, atunci vă recomandăm o oprire scurtă pe Faleza din Mahmudia. Aceasta a fost recent reabilitată și renovată, devenind un loc bun pentru promenadă.

Beştepe înseamnă în turcă Cinci Dealuri.  Astăzi este o frumoasă comună tulceană. Numele a fost pus de etnicii musulmani acum sute de ani și a supravieţuit peste timp. I s-a mai spus Beştepeaua Turcească, pentru a nu fi confundată cu cea Moldovenească, aşa cum era numită pe timpuri Mahmudia (localitatea vecină).  Cele cinci colinele străjuiesc impunător aşezarea… Este un tărâm încărcat de istorie şi frumoase poveşti. Legenda locului spune că, pe lângă sat a trecut odată, în drumul său spre Tulcea, puternicul sultan Mahmud al II-lea (1808-1839). Stăpânul Imperiului Otoman a fost impresionat de aceste locuri şi a decis să construiască pe cea mai înaltă dintre coline (n.r. altitudine maximă 242 m) o puternică cetate, de unde se putea străjui uşor întreaga zonă. Fortificaţia a fost imediat ridicată şi mulţi ani, de aici, otomanii au controlat atent regiunea. Povestea este una frumoasă însă de urma cetăţii din legendă nu a dat nimeni, niciodată. La Beştepe sunt însă multe fortificaţii şi ce este interesant, sunt mult mai vechi decât cea din povestea sultanului Mahmud. La 1 kilometru Nord-Est de sat, în zona Piatra lui Boboc se găsesc ruinele unei dave getice datată acum mai bine de 2300 de ani. Lângă Beştepe sau chiar în vatra satului se mai găsesc vestigii şi aşezări din vremea străbunilor geţi, din timpul romanilor sau din epoca romano-bizantină. De urma cetăţii lui Mahmud nu a dat încă nimeni, dar nicio legendă nu apare fără sâmburele său de adevăr. Cine poate şti, poate stă ascunsă sub colinele înverzite, aşteptând momentul potrivit pentru a-şi spune întreaga poveste…