Mănăstirea Cocoș

Moscheea Gazi Ali Pașa nu este cea mai veche din Dobrogea, însă, prin arhitectura sa deosebită, le atrage atenția tuturor celor care trec prin orașul Babadag. Lăcașul de cult are un stil tipic otoman, cu un minaret construit din piatră și cărămidă, înalt de 21 de metri. De-a lungul secolelor, lăcașul de cult a fost important atât pentru Babadag, cât și pentru localitățile din împrejurimi. Vă invităm să aflați toată povestea locului în acest articol.

Mănăstirea Codru se află chiar la intrarea în Pădurea Babadag, pe sensul de la Constanța spre Tulcea. Aceasta fost întemeiată la 8 septembrie 2000, iar în perioada 2000-2006 au fost executate împrejmuirea terenului, un corp de chilii și o bucătărie de vară.

În Ceamurlia de Sus se află Biserica cu hramul ,,Sf. M. Mc. Gheorghe”. Aceasta este veche de aproape 200 de ani, fiind construită în anul 1839.  Printre localnici circulă părerea că ar fi fost întemeiat de cazacii zaporojeni, înainte de 1855, motiv pentru care administraţia turcească i-a atribuit primul nume, care în traducere înseamnă cazacii noi. Numele satului este cel actual şi nu cel iniţial. Există posibilitatea ca cele două denumiri să fi circulat în paralel, cum s-a întâmplat şi în cazul altor localităţi. Locul cazacilor a fost luat mai târziu de bulgari, probabil până în 1877, apoi, după schimbul de populaţie din 1940, de aromânii din Cadrilater (303 familii). Merită spus că biserica a fost reabilitată de curand.

La 7km de satul Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman, se află ruinele cetății antice Argamum. Întemeiată în jurul anilor 670-660 î.Hr. de grecii din Milet, așezarea a purtat întâi numele de Orgame (numele grecesc). După ce a fost cucerită de romani, a fost redenumită în Argamum. Împreună cu fortificația de pe Insula Bisericuța, străjuiau intrarea într-un golf al Mării Negre sau Marea Scitică, așa cum o numeau pe atunci grecii. Mai multe detalii puteți afla aici. Noi vă recomandăm o vizită aici în primul rând pentru priveliștea minunată. 

Jurilovca este o comună din județul Tulcea, amplasată pe malul complexului lagunar Razelm-Sinoe, la jumătatea distanțe dintre Tulcea și Constanța. Satul Jurilovca se mândrește cu tradițiile rușilor-lipoveni, care au întemeiat localitatea ce dă numele comunei, acum mai bine de 200 de ani. Multe dintre casele din Jurilovca păstrează arhitectura tradițională. Ele sunt vopsite în alb și în deja celebrul albastru lipovenesc, pe care unii îl numesc chiar „Albastru de Jurilovca”. Merită spus că Jurilovca a fost inclusă în top 5 destinații turistice ale României în 2024, conform Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (FIJET). Federația a întocmit clasamentul celor mai fierbinți destinații turistice din România în anul 2024. Dacă ajungeți în Jurilovca, vizitați biserica lipovenească, plimbați-vă și aici pe străduțele satului pentru a admira frumoasele gospodării și nu uitați de portul din localitate. Acesta găzduiește an de an Festivalul Borșului Lipovenesc, unul dintre cele mai importante evenimente din tot județul Tulcea.

Cetatea Medievală din Enisala este situată la 2 km de localitatea cu același nume, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag. Aceasta a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV, cu scop militar, foarte probabil de către negustorii genovezi, deţinători ai monopolului navigaţiei în Marea Neagră.  Fortăreața are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile terenului; zidurile şi bastioanele se păstrează în unele puncte pe o înălţime de 5-10 m. Integrată, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sistemului defensiv al Ţării Româneşti, cetatea a fost abandonată în contextul înaintării stăpânirii turceşti la nord de Gurile Dunării (sfârşitul sec. XV) şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră. Pe lângă vizitarea cetății, aici merită să ajungeți și pentru a vă bucura de una dintre cele mai frumoase priveliști din tot județul Tulcea, mai ales la apus.

Ansamblul arhitectural „Gospodăria Țărănească conservată in-situ” de la Enisala reprezintă o veritabilă carte de identitate a comunității dobrogene. Acest spațiu înfățișează arhitectura tradițională specifică Dobrogei de Nord de la începutul secolului al XX-lea. Imobilul a fost achiziționat în anul 1971 de către Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, restaurat și deschis publicului. Astfel, ansamblul cuprinde casa mare (cu magazie, bucătărie și chilier) și anexele: casa mică, cuptorul de vară, porumbarul, samalâcul, fântâna și șoproanele. Casa mare a fost construită în stilul specific zonei: făcută pe temelie de piatră, cu pereți din lut și paie, acoperită cu stuf. Are o structură simplă, formată din tindă și două camere — una dintre ele era spațiu de locuit, iar cealaltă era „casa bună” sau „casa frumoasă”, unde se organizau evenimentele familiei și unde se ținea zestrea. Aceste camere sunt decorate cu ștergare și alte țesături, create de femei prin prelucrarea bumbacului, a cânepii și a lânii. Pentru a ilustra activitățile bărbatului nord-dobrogean, în exteriorul casei pot fi văzute căruțe și instrumentar potrivit pentru munca câmpului, pentru olărit sau pentru pescuit. E bine de știut că muzeul poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Taxa de vizitare este de 6 lei/adult și de 3 lei/elev/student/pensionar. Sursa informațiilor: https://muzeedelasat.ro/muzee/gospodaria-enisala/

Sarichioi este unul dintre cele mai mari și frumoase sate din tot județul Tulcea. E un loc încărcat de istorie, de un pitoresc și farmec aparte.  Sarichioi e totodată „inima comunității de ruși-lipoveni” din toată România, aici trăind cel mai mare grup etnic de pe tot teritoriul țării. Practic, din cei 3000 de locuitori, 90% sunt lipoveni. Asta aduce satului o încărcătură deosebit de valoroasă în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile locului. Dacă îți dorești o experiență pe care să nu o uiți toată viața, atunci alege să petreci Paștele la Sarichioi. Cu alte cuvinte, în vacanța ta de la Tulcea trebuie musai să incluzi și o vizită la Sarichioi. Plimbă-te la pas pe străduțele din zona istorică a satului, acolo unde vei putea admira gospodării lipovenești vechi de mai bine de un secol. De asemenea, vizitează cele două biserici lipovenești, una mai frumoasă decât alta. Și, nu în ultimul rând, bucură-te de atmosfera din bătrânul port pescăresc. Dacă ești cu copii, atunci e bine de știut că vei găsi aici un loc generos de joacă.

Sicia Transdunăreană de la Dunavățu de Sus se afla, în sec.XIX, pe teritoriu otoman, cazacii transdunăreni fiind supuși Înaltei Porți. În această calitate, ei nu plăteau taxe sau alte datorii suplimentare, dar erau obligați să acorde ajutor militar turcilor în caz de război. Principala ocupație a cazacilor era, de fapt, apărarea granițelor otomane împotriva Imperiului Rus, relațiile dintre cele două state fiind mereu tensionate. Liderul acestora era atamanul-coșovei. La mutarea Siciei la Dunavăț, coșovei era Samiilo Kalneboloțki (1809 – circa 1814). După mutare, Kalneboloțki i-a cedat locul lui Leah, cel mai probabil un țăran polonez. După Leah, coșovei a fost Litvin, un om foarte evlavios, care, la sfatul preotului Siciei, un anume Luchian, s-a călugărit la mănăstirea Mirnopoian, acolo unde a și murit. În același timp cu Litvin, coșovei a fost și Olexa Riasnei, care a fost destituit din funcție și pedepsit prin biciuire, după un scandal iscat într-una dintre raialele siciei. Azi nu e nimic de vizitat care să vorbeaască despre prezența cazacilor la Dunăvăț, însă merită să vă imaginați că ei ocupau această parte din Tulcea în urmă cu câteva secole. Vă invităm să aflați toată povestea cazacilor zaporojeni de la Sicia Transdunăreană în acest articol.