Monumentul Independenței

Biblioteca județeană Tulcea poartă azi numele renumitului poet tulcean, de orgine bulgară, Panait Cerna. Aceast se află în zona centrală, pe strada Isaccei, lângă Parcul Personalităților. Aceasta funcționează din anul 1984 într-un spațiu generos pentru o bibliotecă de interes județean, desfășurat pe o suprafata de 3500 mp în total, cu trei nivele, scară în spirală și grădina interioară, plus ascensor pentru carte. În prezent, biblioteca deține peste 330.000 unităti biblioteconomice (cărți, periodice, documente audiovizuale și electronice, manuscrise, cărți poștale ilustrate, alte documente), cu caracter enciclopedic, organizate în colecții uzuale (ale sectiilor de împrumut la domiciliu), de bază (pentru studiu la sălile de lectura) și speciale, destinate conservarii, cercetarii și documentării (manuscrise, documente din arhive personale și corespondență, fotografii, carte bibliofila, carte cu autograf și dedicatii, s.a.).

Situată pe Strada Isaccei, în zona centrală a orașului, din nefericire, Casa de Cultură a Sindicatelor din Municipiul Tulcea nu mai este de ceva vreme dedicată doar culturii și artelor. Este o instituție care își desfășoară activitatea într-una dintre cele mai importante clădiri din oraș și care, deși prin construcție nu a fost destinată acestui scop, își închieriază spațiile pentru baruri, magazine, agenții de turism și multe altele. Ca tulceni, ne punem speranța că și această clădire va fi renovată într-un viitor cât mai apropiat și reorganizată în ceva mult mai benefic atât pentru comunitatea locală, cât poate și pentru turiști.

În 1931, pe strada Carol (în prezent Strada Gării) a fost construită clădirea cinematografului Select, după planurile arhitectului G. Alois din Galați, proprietatea fraților Scultety în asociație cu comerciantul David Feimblat. În 1935 cinematograful devine în totalitate afacerea familiei Scultety, prin retragerea partenerului, care își vinde partea pentru suma de 800 lei. Pentru a pune în funcțiune cinematograful, întreaga aparatură a fost procurată de la firma „S.A. Siewens & Shuckert”, reprezentanța societății „Klang film” din Berlin.  Cinematograful, care avea o capacitate de 600 de locuri, a fost exploatat de frații Scultety și după naționalizarea din 1948, prin contract încheiat cu primăria. Afectată de cutremurul din 1977, clădirea cinematografului, redenumit „7 Noiembrie”, a fost reparată, ocazie cu care s-au făcut mai multe modificări care au determinat reducerea numărului de locuri la 380. Cu aceeași ocazie, intrarea a fost mutată în partea opusă, pe strada Isaccei, care devenise arteră centrală a orașului. În anul 1990 i s-a redat numele „Select”. În prezent, aici funcționează „Clubul Oblivion”. Credit foto: https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/02/16/select-de-tulcea/

Clădirea Administrației Pescăriilor Statului a fost ridicată între anii 1910-1914 de antreprenorii Ștefan Borș și Robert Flamm, la inițiativa lui Grigore Antipa, devenind unul dintre cele mai importante edificii ale orașului Tulcea la începutul secolului al XX-lea.  Clădirea a fost amplasată în Piața Mircea cel Bătrân, pe un teren aflat în proprietatea Primăriei Tulcea care, în schimbul Lacului Ciuperca, l-a cedat Ministerului Agriculturii și Domeniilor, îmbogățind cadrul arhitectural al vechiului centru cultural-administrativ.  Din 1948, în imobil au funcționat Inspectoratul Regional Piscicol Tulcea și Societatea de Stat „Compescaria” care au preluat atribuțiile Administrației Pescăriilor Statului de comercializare și industrializare a peștelui, iar mai târziu de Centrala Deltei Dunării.  Până de curând, în această frumoasă clădire era un club de noapte, însă în prezent locația este lipsită de activitate.

Clădirea care adăpostea cândva fosta fabrică de mezeluri Teodorof „Cireșica” are o istorie îndelungată, care pornește încă din martie 1879. În acel an, clădirea aceasta a adăpostit sediul Consulatului Otoman din Tulcea, iar aici a fost găzduit primul consul otoman din istoria orașului – Paul Naum Efendi. Alegerea unei clădiri pentru a adăposti Consulatul Otoman nu a fost ușoară deoarece trebuia să fie într-o zonă considerată „relativ” neutră a orașului, care să fie lipsită de aroganță, dar cu ștaif și să fie accesibilă comunității turcești. Clădirea a adăpostit cândva acareturile defterdarului tulcean, iar la vremea aceea era o casă cu etaj, cu balcoane din lemn și sticlă, ceva foarte frumos și privitor. Ușa imobilului era o poartă monumentală, o adevărată operă de artă tipic otomană, din care s-a mai păstrat și azi fundația din zidărie de piatră cu nisip și var hidraulic. În anul 1902, Paul Naum Efendi este înlocuit de Dimitraki Teododosyadi Efendi, care rezistă în funcția de consul până la începutul Primului Război Mondial. El este și cel care reface total aspectul clădirii. Pentru fațada clădirii angajează un meșter levantin, specialist în combinarea mai multor stiluri arhitecturale (neoclasic, baroc, gotic otoman). Toate aceste schimbări au loc în jurul anului 1913, atunci când clădirea devine una de referință pentru tot orașul. După terminarea Primului Război Mondial, imobilul a avut mai mulți proprietari. Ultimul a fost Fany Ellman înainte ca statul să confiște clădirea și să o dea Societății Anonime Române „Praga”, care fabrica mezeluri și conserve de carne. În Tulcea, această societate era reprezentată de către Ioan și Virginia Teodoru. În anul 1948 clădirea care fusese transformată în fabrică este naționalizată și o să primească denumirea „Delfinul”, însă cea mai frumoasă casă din Tulcea avea să ajungă, în anul 1949, o cârciumă de cartier, atunci când primește și numele de „Cireșica”, care o să rămână mult timp în mentalul colectiv. După Revoluția de la 1989, casa a fost închiriată unei firme de reparații utilaje frigorifice, apoi a fost vândută chiriașului cu suma de 149.000 de lei. În cele din urmă a ajuns în proprietatea unui dezvoltator imobiliar din Tulcea care nu a întreprins nicio acțiune pentru a o repara sau restaura. În tot acest timp, imobilul s-a degradat constant. În noiembrie 2020, Casa „Cireșica” a fost cumpărată de Ion Luchian din dorința de a fi reabilitată. Credits: https://dobrogealive.ro/o-cladire-monument-istoric-din-tulcea-va-fi-restaurata-istoria-tumultoasa-a-casei-ciresica/

Clădirea de pe str. Progresului (fosta str. Sf. Nicolae, la nr. 14, colț cu str. Ștefan cel Mare, la nr. 4), care s-a aflat la începutul sec. al XX-lea în proprietatea lui Haim și David Feimblat, a avut destinația de locuință la etaj și spațiu comercial la parter, organizare păstrată și după naționalizare. Aici au funcționat de-a lungul timpului magazinele „La Brăileanul” și S.A. Talpa – de încălțăminte, „La Rampa Podgorenilor ” – de băuturi, cele de comerț mixt ale OCL-ului, dar și atelierele Cooperativei Unirea. Sursa informatiilor si a fotografiilor: https://mistereledunarii.wordpress.com/2016/07/26/casa-fantomelor-de-spioni/

Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” este cea mai veche instituție de învățământ secundar/liceal din județul Tulcea. Instituția a fost înființată la data de 14 noiembrie 1883 ca „Gimnaziul Real de Băieți”. În 1897 acesta s-a transformat în liceu. Primul sediu al Gimnaziului a fost clădirea construită între 1864-1867 de Ahmed Rezim Paşa, muteshariful sangeacului Tulcea. Imobilul se afla puţin mai jos de actualul corp C al liceului. În 1902, Spiru C. Haret, ministrul Instrucțiunii Publice, semnează actul ce menționează lucrările de construcție a primului local al celei dintâi școli secundare din Dobrogea.  În perioada 1925-1926 se construieşte, din colecta publică iniţiată de Constantin Motomancea (directorul liceului pe atunci), actualul corp de nord al clădirii, avându-l ca arhitect pe C.Hârjeu. Între anii 1926-1927 se ridică corpul central, după planurile arhitectului Gh.Brătescu. Între 1970-1971 se ridică și aripa de sud a liceului.  E bine de știut că în anii 1903-1941 instituția a purtat denumirea de „Liceul Principele Carol”. În anul 1971 i s-a atribuit numele ilustrului matematician și ministru al învățământului Spiru Haret. Din 1996 liceul se numește Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”, fiind una dintre cele mai impresionante clădiri din tot Municipiul Tulcea.

Imobilul, aflat pe str. 9 Mai, nr.4, înscris în Lista Monumentelor Istorice (cod TL-II-m-B -05972), a fost construit în preajma anului 1911, în stilul neoromânesc. Comanditarul acestuia a fost Alexandru Calafeteanu, profesor din Tulcea, care l-a avut în proprietate până în anul 1947. În perioada 1958-2005 a îndeplinit câteva funcțiuni publice: Casa Pionierilor, spațiu aflat în administrarea Muzeului „Delta Dunării” Tulcea, destinat inițial colecției de artă plastică și ulterior celei de artă populară și etnografie. Clădirea a fost retrocedată în anul 2005 urmașilor lui Alexandru Calafeteanu, iar în prezent este locuință privată.

Imobilul a fost constuit în anul 1866 de Lazăr Lazarov. În 1927 a fost cumpărat de Nicolae Georgescu, avocat, deputat și senator în perioada interbelică din partea Partidului Național Țărănesc. În 1932, la parterul clădirii, erau birourile oborului de cereale și ale târgului de vite din Piața Sfântu Gheorghe. Din anul 1950 aici au funcționat SANEPID-ul și mai multe magazine. În prezent clădirea este în proprietatea moștenitorilor lui Nicolae Georgescu, iar la parterul construcției funcționeaza o farmacie. Mai multe detalii despre povestea acestei case istorice vă invităm să citiți pe https://mistereledunarii.wordpress.com/2021/04/27/misterele-dunarii-top-10-locul-07-cea-mai-veche-casa-din-tulcea/